Piatra Mare: Cabana Piatra Mare şi Prăpastia Ursului (coborâre în Dâmbu Morii)

 

Traseu:

*Cabana Piatra Mare – Drumul Familar – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

(continuare de AICI)

La Cabana Piatra Mare mă trezesc într-o stare de rău, cu slăbiciune, ameţeală, greaţă, durere de cap – probabil o criză de bilă.

Să cobor spre Dâmbu Morii?! Întâi să mă pot sălta de pe scaun...

Nici aerul proaspăt de 1600 de metri, nici ciorba şi ceaiul calde n-au efect. Mă aşez (din nou) şi... aştept să treacă.

Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.

Cu copilu’ in Canionul 7 Scari si la Cabana Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare

 *Cabana Piatra Mare – Dâmbu Morii, pe Drumul Familiar, la Belvedere şi deasupra Canionului 7 Scări

Modelul anului 2016 trebuia respectat: să merg într-un loc (eventual prima oară, ca în Iezer-Păpuşa), apoi să revin, în tura următoare, tot acolo, pentru... aprofundare.

Aşa a fost şi cu Piatra Mare, la interval de două săptămâni.

Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor

Traseu:

*Timişu de Jos – Cabana lui Torok (prin zona Valea Barbului) – traseu acces Canionul 7 Scări – Canionul 7 Scări – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

De doi ani nu atinsesem pământul din Piatra Mare.

Mi-era un dor nebun de Cabana Piatra Mare şi de cel mai înalt punct din masiv, Vârful Piatra Mare.

Şi chiar aveam poftă de o (altă) tură super-relaxantă, în care să mă bucur de peisaje şi în care să reîntâlnesc prieteni dragi – Mircea, Gică, Bogdan. Şi Mădă, în Gara de Nord a Bucureştiului.

Ne-am dat jos din tren în Timişu de Jos şi ne-am întâlnit cu braşovenii, care ne promiseseră o scurtătură până în Dâmbu Morii.