Dragoste la Balea Lac

 

Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.

Mai devreme, eram sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei, în traseul imaculat de Cabana Sâmbăta.

Hopa-ţop pe creasta Făgăraşului: Vârful Şerbota, Custura Sărăţii, Vârful Negoiu, Acul Cleopatrei

Traseu:

*Mai sus de cariera de marmură Porumbacu de Sus – Valea Porumbacului – Cabana Negoiu – Muchia Şerbotei – Vârful Şerbota – Custura Sărăţii – Şaua Cleopatrei – Vârful Negoiu – Şaua Cleopatrei – Acul Cleopatrei – Piatra Prânzului – Valea Sărăţii – Drumul Zmeilor – Cabana Negoiu – în apropierea carierei de marmură

Aaaaai, Custura Sărăţii!

Ce-o mai vânam eu!

O altă aşteptare lungă şi îndeplinită!

Mă sună Cornelia miercuri, îmi spune că merge pe munte, eu prind momeala mai mult decât instantaneu.

„Poţi să faci rost de-o maşină?”

„(?!?!?!) ăăăă... nu... Fă-mi în ciudă – unde mergeţi?”

„Hai, lasă... dacă nu poţi...”

„Unde??”

Bănuiam io ceva, dar n-aveam curajul să rostesc tare.

Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Huţa-huţa în Făgăraş: Vârful Negoiu (2535 m) de la Bâlea Lac, tur-retur într-o zi

Traseu:

Bâlea Lac – Curmătura Bâlei – Şaua Paltinului – Şaua Doamnei – Vârful Lăiţel – Lacul Călţun – Portiţa Călţunului – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu şi retur

Joi seară se sună adunarea (re-întrunirea) pentru Negoiu, al doilea vârf ca înălţime din România (şi din Munţii Făgăraş) – 2535 m.

Întâi e vorba de cazare la cort în zona Piscu Negru. Luni plecam în concediu şi nu prea voiam să le aglomerez.

Dintr-un motiv sau altul, mă răzgândesc. Ce-am băut, cum să nu vreau eu la Negoiu?!? O sun pe Cornelia în clipita doi şi aflu că s-a modificat schimbarea. Nu iar plecarea ori traseul în sine. Doar locul de dormit: în aşternuturi, la o pensiune; Adi îmi promisese deja un cort, i-l dau înapoi.

Când e să trăieşti ceva, nu amâni momentul, că o să ajungă să te amâne el pe tine – şi eu am mai trăit senzaţia.

Lacul ascuns din Iezer

Traseu:

*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)

*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)

Nu-i despre vreo nemarcată în povestea asta. Ori despre un loc numai de noi ştiut. Sau descoperit.

E despre A doua ţintă în Iezer-Păpuşa. Cea de anul trecut, după cucerirea Păpuşii. Cea în care am... inaugurat ieşirile cu Mihai şi Cornelia.

Căci tura noastră s-a petrecut la fix un an de la cea tocmai pomenită – fireşte, în compania munţomanilor de serviciu de mai sus.

Pe timp de iarnă, „lacul ascuns din Iezer” stă bine ferecat, ferit de priviri indiscrete, sub mantii de gheaţă şi vânt, care-i tot modelează forma.

☺ Ştiţi ce înseamnă, de fapt, termenul „iezer”? Lac adânc, de munte. „Iezer” provine din limba slovacă – originalul e „jezerŭ”.

Aşa că: ştiţi de câte ori folosim pleonasmul „Lacul Iezer”? Numărăm?

Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea

Traseu:

*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular – Portița Viștei – Vârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur

Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺

Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.

Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Fagaras: Varful Lespezi (2517 m) si o nemarcata

Traseu:

*Complex Piscu Negru – Piciorul Lespezilor – Vârful Lespezi – Complex Piscu Negru

Se făcea că era vineri după-amiază. Planuri de weekend – nema!

Cine mă salvează? Cornelia şi al ei plan de Făgăraş!

De fapt, ce visăm noi când plouă cu avertizări meteo – cod galben, cod portocaliu de furtuni, cu zona montană în prim-plan?

De fiecare dată când m-am căţărat pe un vârf de 2500 în Făgăraş numai peste ceaţă am dat. Sau a dat ea peste noi... Crestele s-au ascuns, care pe unde au putut, şi pe Vânătarea lui Buteanu, şi la Negoiu, că Moldoveanu încă mă aştepta... La Iezerul Caprei, în 2013, parcă norii ne-au lăsat în pace – da’ acolo nu-s decât 2417 metri!

Ia să sunăm noi la Salvamont, că prea mi-a stârnit pofta Cornelia!

Oi fi eu cel mai copil când aud de munte, da’ aş cam vrea să mă scald într-o minimă siguranţă, dacă tot e să-mi ridic fundul de pe scaun pentru 230 de kilometri pe drumurile patriei!

Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)

 

Traseu:

*Transfăgărăşan – Valea lui Stan – Barajul Vidraru

Abia întoarsă din duşul din Horoabe, m-am gândit la încă un traseu-spectacol. Pe care să-l transportăm şi pe Andrei, nepotul meu. Care Andrei are acum 9 ani şi jumătate.

☺ Îl puteţi vedea AICI în prima lui tură montană.

Cu o săptămână înainte, pe 11 iunie, îl dusesem pe Andrei până la Cabana Piatra Mare, prin Canionul 7 Scări. O să povestesc eu ce şi cum, în viitorul apropiat.

Bine, ideea de încă un canion îmi tot dădea târcoale. Ce să fie, ce să fie?!

Valea lui Stan a rămas fără salut din partea mea din septembrie 2014.

Adjudecat!

La drum cu noi!