Bucureştiul, sub asediu de cleştar – Ploaia din mijlocul iernii (freezing rain)

 

A fost odată un Bucureşti de basm.

A fost, şi doar la suprafaţă. Căci fenomenul privit din interiorul plantelor/arborilor afectaţi e de jale. Cu tendinţe de apocaliptic.

Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat un fenomen rar. Care în terorie sună aşa: „Picăturile de ploaie devin suprarăcite în timp ce trec printr-un strat de aer sub temperatura de îngheț, la sute de metri deasupra solului, apoi îngheață la impact cu orice suprafață pe care o întâlnesc, inclusiv sol, copaci, fire electrice, aeronave și automobile.

Gheața rezultată, numită polei, se poate acumula la o grosime de câțiva centimetri și acoperă toate suprafețele expuse.” (zice ro.wikipedia.org)

Oamenii suferă îngrozitor în urma ploii îngheţate – câteva amănunte concrete, spre finalul articolului.

☺ În engleză, ploaia îngheţată o găsiţi ca „freezing rain”.

☺ În ianuarie 2019, au fost afectate de „freezing rain” 16 judeţe şi municipiul Bucureşti.

☺ Fenomenul „freezing rain” este des întâlnit în Canada. În decembrie 2009, în provinciile Ontario şi Québec, sute de mii de persoane nu au avut curent electric aproape o săptămână.

Partea plină a paharului o reprezintă miile de cadre de cleştar surprinse. Cu luciri de basm, în lumea împietrită în gheaţă.

Să ne bucurăm, zic! Şi să povestim...

Locuri de vizitat in Bucuresti – Marile parcuri (Luna Bucurestilor)

Ce ne-am face fără parcuri în Bucureştiul ăsta irespirabil?!

În weekend (şi nu numai!), dacă nu ajungeţi pe munte ☺, daţi musai o tură de alergare în parc, faceţi o plimbărică la verdeaţă (ori... albeaţă), cu ochii la oglinda apei, mai urcaţi un deal, mai două scări, mai suiţi-vă pe aparatele din dotare...

Descoperiţi fiecare colţişor; singuri, cu prietenii, cum vă şade bine.

Pe aia cu „oază de linişte” o ştiţi? ☺

Culorile primaverii în Parcul Tineretului si Parcul Circului din Bucuresti

Mai e cineva care se îndoieşte că primăvara e cea mai frumoasă perioadă a anului?

Natura renunţă, pe rând, la cojoacele insuportabile ale iernii şi dă la iveală explozia de neegalat a frunzelor şi florilor.

Soarele face verdele mai... verde, iar luciul apei îţi mai fură din frământările de zi cu zi.

Am uitat de acompaniamentul păsărelelor...?

...Nu vi se pare că suntem şi noi un pic mai liberi primăvara...?

Vă invit la o colecţie de fotografii realizate zilele acestea în două dintre parcurile bucureştene unde mă simt ca acasă – Parcul Tineretului şi Parcul Circului.

Cel mai sanatos om din lume – A.J. Jacobs

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Drop Dead Healthy (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2012)

Stresul, agitaţia şi goana lumii moderne, mâncarea tot mai... chimică, poluarea – toate au dezvoltat preocuparea pentru sănătate, mai ales pentru alimentaţie (obsesia/dependenţa de alimentaţie sănătoasă se cheamă ORTOREXIE şi e o boală chiar gravă).

Jurnalistul american A.J. Jacobs a ţinut, timp de doi ani, un regim... de sănătate.

A încercat să se apropie de perfecţiune în privinţa sănătăţii.

Bine, şi soţia lui a avut o contribuţie la acest (nou) proiect al lui Jacobs: „În ce lună eşti?” şi „Nu vreau să rămân văduvă la 45 de ani” au fost îndemnurile hotărâtoare.

☺ La 41 de ani, cât avea la startul experimentului, A.J. Jacobs (născut pe 20 martie 1968) iubea sedentarismul şi „regimul alimentar american".

Plimbare la Curtea Domneasca din Targoviste

După o ascensiune la peste 2.500 de metri, printre norii Făgăraşilor, la Vânătarea lui Buteanu, să revenim la şes, pentru o plimbare cuminte.

Weekendul 18-19 octombrie 2014 fusese rezervat tot unei drumeţii montane, pe la Mălăieşti şi Bucşoiu.

Dar... ce s-a întâmplat citiţi AICI.

Dar... cum nu puteam sta locului, am mai inventat o călătorie. Nu lungă, nu anevoioasă, nu dependentă de condiţiile meteo.

Mă încerca de ceva timp dorul de Turnul Chindiei din Târgovişte. Da, în 2014 am dat-o pe dor şi amintiri retrăite...

Tura de iarnă în Herăstrău

Sâmbătă 10 ianuarie 2015 au fost în jur de 5 grade Celsius în Bucureşti – după gerurile năucitoare din zilele anterioare.

Eram un copil năzdrăvan.

N-aveam astâmpăr şi voiam să mă duc afară ACUM.

Am schimbat Parcul Tineretului cu Parcul Herăstrău şi... mai bine vedeţi mai jos - cuvintele sunt iar prea seci în faţa NATURII !

Parcul Tineretului din Bucureşti la apus şi la săniuş

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

Nightcrawler/Prădător de noapte (2014, cu Jake Gyllenhaal). Îţi îngheaţă sângele în vine

...Nu, nu de la gerul de afară.

Stai în casă, la căldurică, dai drumul la filmul Nightcrawler şi nu te mai opreşti să (te) întrebi: În ce lume trăim?

Mie una asta mi s-a întâmplat.

Nightcrawler m-a tăiat puternic în suflet şi m-a făcut, a suta-milioana oară, să nu-mi pară rău că ocolesc televizorul în mare parte din timp – mai ales ştirile. Ştirile comerciale de azi.

Cât mai multă moarte, muzică răscolitoare, crime, incendii, un ton cât mai... mortuar – un TOT cât mai SPECTACULOS. Să facă audienţă!

Spectacolul uman împins undeva, într-un loc pe care nu-mi doresc să îl frecventez decât dacă voi fi obligată cu... satârul.

„Farmecul discret al vietii conjugale" şi „Cinci zile" - Douglas Kennedy

De ce din nou Douglas Kennedy?

Pentru că am citit „la foc automat" trei cărţi ale lui - una, Clipa, v-am prezentat-o zilele trecute.

Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele vieţii. Consecinţe.

Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să dea în clocot.

Scrierile lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.

Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De profunzimea lui. De profunzimea vieţii.

Gimnastica Larisei Iordache, Parcul Tineretului, ALERGARE - Retrospectiva sportiva 2014

În retrospectivele 2014 o să sar peste CĂLĂTORII fiindcă mai am restanţe din 2014 şi nu ar fi chiar o... recapitulare, cu cele niscaiva goluri.

Vă „ameninţ" însă cu unele capitole dedicate filmelor şi cărţilor, cu producţiile şi volumele de anul acesta pe care nu am apucat să le prind într-un material individual.

Încep retrospectivele 2014 cu Secţiunea/Camera Despre SPORT şi altele.

De ce?

Pentru că m-a inspirat din nou... Larisa Iordache.

Parcul Tineretului din Bucureşti în prima zi de iarnă

Mai sunt... ☺

Parcul Tineretului – Natura ca medicament

Vă era dor de Parcul Tineretului?

Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici. Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie! ☺

Acest articol este o „replică” la materialul din primăvară.

The Face of Love (2013, cu Annette Bening, Robin Williams, Ed Harris). Întâlnire cu amintirea

Maratonul filmelor pe blog, început sâmbătă 1 noiembrie cu două producţii de excepţie, una canadiană, Incendies (2010), alta braziliană, O outro lado do rua (2004), a ajuns la momentul The Face of Love.

S-a nimerit să fie o serie de FILME prin care nu am mai trecut de mult.

Şi nu mi-am ratat nici alergarea în Tineretului în acest weekend!

Titlul de mai sus, „ÎNTÂLNIRE CU AMINTIREA”, este în SENS PROPRIU.

De ce?

Fiindcă o femeie ajunge să aibă întâlniri cu amintirea soţului ei în carne şi oase.

Cum?

100

Fiindcă este a 100-a postare de pe acest blog, am vrut să fie ceva mai specială.

Nu ceva de sărbătoare şi de laudă.

Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR

Eu alerg seara. Nu sunt o persoană matinală deloc.

Iar eu şi căldura suntem certate rău. Accept să mă bată soarele în cap doar la munte – şi asta printr-o şăpcălie. ☺

Ieri, am fugit de clasicul Parc Tineretului din cauza iluminatului.

Pasiuni versus iritări

În afara călătoriilor (Călătorii de poveste), cărţilor (Poveşti despre cărţi), filmelor (ARTICOLUL GENERAL de la categoria Filme) şi serialelor (Povestea serialelor), mai sunt câteva lucruri pe lumea asta despre care îmi place să vorbesc.

În primul rând, câteva PASIUNI, ce fac parte din stilul meu de viaţă.

Habar nu am de ce îmi trece prin cap la ora asta tocmai ceaiul verde, ca prim punct. Probabil fiindcă tocmai l-am băut... ☺

Nu îmi plăcea la început gustul şi mă lua şi ameţeala. Gustul (meu) s-a cizelat între timp – acum, aroma aspră, dulceagă, parfumată, după caz, mă face să plutesc. La figurat!! 

Iar beneficiile ceaiului verde sunt enorme pentru sănătate.

(Vin imediat şi IRITĂRILE! Stay tuned! Că sunt ceva...! ☺

O să mă leg şi de Facebook; aşa, ca idee...)

D'ale vacanţei. Lacul Cişmigiu – Cu barca după ora 20

Sâmbătă seară mi s-a făcut dor de Cişmigiu.

Este unul dintre parcurile pe care le-am frecventat în copilărie-adolescenţă şi până pe la vreo 30 de ani, când am avut posibilitatea să plec din casa copilăriei, adolescenţei, tinereţii (prima parte ☺).

Acum, Cişmigiul fiind destul de departe de casă – l-am cam sărit...

Am preferat Parcul Tineretului, mai la îndemână. Care mi-a devenit, în timp (patru ani), atât de drag, încât mi-e greu să mă despart prea des de el. Parcul Tineretului mi-a oferit terenul perfect pentru alergare, de care nu mă vedeam în stare acum câtăva vreme.

Ca să n-o mai întind - sâmbătă 12 iulie l-am luat de-o apripă pe Ion şi am redescoperit Cişmigiul...

Parcul Tineretului. Şoc şi groază la alergare!

Nu-i aşa că-s tare?

Am reuşit să vă sperii? Nici nu credeam... ☺

Deşi titlul de mai sus nu e departe de adevăr, de ceea ce am trăit eu ieri în Parcul Tineretului.

Aşadar...

După o săptămână întreagă de privit amar picăturile de ploaie scurgându-se între cele trei minute de soare, ieri în Bucureşti a fost... predominant soare.

Şi ce-mi zic eu dimineaţă când văd, surprinsă, după atâtea zile mohorâte, senin?!

Gata, schimbare de program. Nu mai stau la serviciu până la şapte, cum îmi propusesem – am un program mai flexibil.

Gata! Vin repede acasă, că azi e de alergat...!

Călătorii de poveste

Materialul acesta a aşteptat destul până să îi vină rândul. Încă de la cele două postări de SUFLET despre Apuseni (prima parte şi a doua parte ☺) v-am promis că voi reveni cu un articol despre locurile cele mai dragi pe care le-am străbătut în România.

Ce înseamnă pentru mine a CĂLĂTORI

...Un film îl „simţi” cu adevărat doar la puţin timp după vizionare. Un serial, tot aşa.

Dar nimic nu se compară cu mirosul aerului de la 1500-2000 m ori mai sus, cu senzaţia pe care ţi-o conferă mersul pe o cărare de MUNTE, totul mirosind a VERDE.

Cum a fost de Paşte în Parcul Tineretului ☺ Şi puţin în Herăstrău

Nu ştiu dacă o să fac un foileton cu Parcul Tineretului din Bucureşti, dar văd că, deocamdată, sunt pe drumul cel bun. ☺

E doar parcul meu preferat – întins ca suprafaţă, cu alei largi, cu scări şi deluşoare din belşug, numai bune de urcat şi coborât după o alergare.

În Parcul Tineretului am învăţat să alerg, „molipsindu-mă” de la oamenii de toate vârstele pe care îi vedeam în jurul meu învârtindu-se în jurul lacului (2,8 km pe tură).

Eu de ce n-aş putea? Şi ce dacă n-am avut niciodată cine ştie ce rezistenţă... măcar încerc.

Şi, uite aşa, alergarea a devenit un fel de drog.