Anul călător 2015

 

Au fost multe călătorii în 2015, a fost mult munte, mai mult ca în oricare alt an.

Sunt trasee la care, unele, nici n-aş fi îndrăznit să visez. Unele în condiţii vitrege de vreme. Experienţe memorabile.

Cât de dragi îmi sunt toate... ahhh... ! opriţi-mă din nostalgii!

Anul 2015 a fost special – am întâlnit oameni speciali, care respiră munte la propriu, mulţi chiar în fiecare săptămână. Împreună am tăiat cărări de munte, împreună ne-am distrat pe la cabane (Mircea, Fane, să ne trăiţi!).

Seara pe lac, in Herastrau

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

Culorile primaverii în Parcul Tineretului si Parcul Circului din Bucuresti

Mai e cineva care se îndoieşte că primăvara e cea mai frumoasă perioadă a anului?

Natura renunţă, pe rând, la cojoacele insuportabile ale iernii şi dă la iveală explozia de neegalat a frunzelor şi florilor.

Soarele face verdele mai... verde, iar luciul apei îţi mai fură din frământările de zi cu zi.

Am uitat de acompaniamentul păsărelelor...?

...Nu vi se pare că suntem şi noi un pic mai liberi primăvara...?

Vă invit la o colecţie de fotografii realizate zilele acestea în două dintre parcurile bucureştene unde mă simt ca acasă – Parcul Tineretului şi Parcul Circului.

Plimbare la Curtea Domneasca din Targoviste

După o ascensiune la peste 2.500 de metri, printre norii Făgăraşilor, la Vânătarea lui Buteanu, să revenim la şes, pentru o plimbare cuminte.

Weekendul 18-19 octombrie 2014 fusese rezervat tot unei drumeţii montane, pe la Mălăieşti şi Bucşoiu.

Dar... ce s-a întâmplat citiţi AICI.

Dar... cum nu puteam sta locului, am mai inventat o călătorie. Nu lungă, nu anevoioasă, nu dependentă de condiţiile meteo.

Mă încerca de ceva timp dorul de Turnul Chindiei din Târgovişte. Da, în 2014 am dat-o pe dor şi amintiri retrăite...

Tura de iarnă în Herăstrău

Sâmbătă 10 ianuarie 2015 au fost în jur de 5 grade Celsius în Bucureşti – după gerurile năucitoare din zilele anterioare.

Eram un copil năzdrăvan.

N-aveam astâmpăr şi voiam să mă duc afară ACUM.

Am schimbat Parcul Tineretului cu Parcul Herăstrău şi... mai bine vedeţi mai jos - cuvintele sunt iar prea seci în faţa NATURII !

Parcul Tineretului din Bucureşti la apus şi la săniuş

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

Gimnastica Larisei Iordache, Parcul Tineretului, ALERGARE - Retrospectiva sportiva 2014

În retrospectivele 2014 o să sar peste CĂLĂTORII fiindcă mai am restanţe din 2014 şi nu ar fi chiar o... recapitulare, cu cele niscaiva goluri.

Vă „ameninţ" însă cu unele capitole dedicate filmelor şi cărţilor, cu producţiile şi volumele de anul acesta pe care nu am apucat să le prind într-un material individual.

Încep retrospectivele 2014 cu Secţiunea/Camera Despre SPORT şi altele.

De ce?

Pentru că m-a inspirat din nou... Larisa Iordache.

Parcul Tineretului din Bucureşti în prima zi de iarnă

Mai sunt... ☺

Parcul Tineretului – Natura ca medicament

Vă era dor de Parcul Tineretului?

Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici. Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie! ☺

Acest articol este o „replică” la materialul din primăvară.

The Face of Love (2013, cu Annette Bening, Robin Williams, Ed Harris). Întâlnire cu amintirea

Maratonul filmelor pe blog, început sâmbătă 1 noiembrie cu două producţii de excepţie, una canadiană, Incendies (2010), alta braziliană, O outro lado do rua (2004), a ajuns la momentul The Face of Love.

S-a nimerit să fie o serie de FILME prin care nu am mai trecut de mult.

Şi nu mi-am ratat nici alergarea în Tineretului în acest weekend!

Titlul de mai sus, „ÎNTÂLNIRE CU AMINTIREA”, este în SENS PROPRIU.

De ce?

Fiindcă o femeie ajunge să aibă întâlniri cu amintirea soţului ei în carne şi oase.

Cum?

Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR

Eu alerg seara. Nu sunt o persoană matinală deloc.

Iar eu şi căldura suntem certate rău. Accept să mă bată soarele în cap doar la munte – şi asta printr-o şăpcălie. ☺

Ieri, am fugit de clasicul Parc Tineretului din cauza iluminatului.

Bucegi reloaded. De la Omu cu grindina după noi

Traseu:

Hotel Peştera - Cabana Omu - Cabana Babele - Hotel Peştera

După cinci ani de absenţă din dragii mei Bucegi, am decis ca anul acesta să-mi fac plinul – poate şi mai mult... să-mi rămână provizii să mă bucur de măreţia lor pentru o perioadă îndelungată, să nu mai fac foamea...

Pe 5-6 iulie 2014, eram pe Jepii Mici, la Cruce şi pe Jepii Mari.

Teama de urs a trecut un pic acum, la o lună de atunci; mai e până să (aproape) dispară, deşi suntem dotaţi (eu şi Ion) cu un aparat de făcut zgomot şi nu plecăm la drum decât în weekend, când cărările sunt străbătute de (cât mai multă) lume.

Pasiuni versus iritări

În afara călătoriilor (Călătorii de poveste), cărţilor (Poveşti despre cărţi), filmelor (ARTICOLUL GENERAL de la categoria Filme) şi serialelor (Povestea serialelor), mai sunt câteva lucruri pe lumea asta despre care îmi place să vorbesc.

În primul rând, câteva PASIUNI, ce fac parte din stilul meu de viaţă.

Habar nu am de ce îmi trece prin cap la ora asta tocmai ceaiul verde, ca prim punct. Probabil fiindcă tocmai l-am băut... ☺

Nu îmi plăcea la început gustul şi mă lua şi ameţeala. Gustul (meu) s-a cizelat între timp – acum, aroma aspră, dulceagă, parfumată, după caz, mă face să plutesc. La figurat!! 

Iar beneficiile ceaiului verde sunt enorme pentru sănătate.

(Vin imediat şi IRITĂRILE! Stay tuned! Că sunt ceva...! ☺

O să mă leg şi de Facebook; aşa, ca idee...)

Parcul Tineretului. Şoc şi groază la alergare!

Nu-i aşa că-s tare?

Am reuşit să vă sperii? Nici nu credeam... ☺

Deşi titlul de mai sus nu e departe de adevăr, de ceea ce am trăit eu ieri în Parcul Tineretului.

Aşadar...

După o săptămână întreagă de privit amar picăturile de ploaie scurgându-se între cele trei minute de soare, ieri în Bucureşti a fost... predominant soare.

Şi ce-mi zic eu dimineaţă când văd, surprinsă, după atâtea zile mohorâte, senin?!

Gata, schimbare de program. Nu mai stau la serviciu până la şapte, cum îmi propusesem – am un program mai flexibil.

Gata! Vin repede acasă, că azi e de alergat...!

Cum a fost de Paşte în Parcul Tineretului ☺ Şi puţin în Herăstrău

Nu ştiu dacă o să fac un foileton cu Parcul Tineretului din Bucureşti, dar văd că, deocamdată, sunt pe drumul cel bun. ☺

E doar parcul meu preferat – întins ca suprafaţă, cu alei largi, cu scări şi deluşoare din belşug, numai bune de urcat şi coborât după o alergare.

În Parcul Tineretului am învăţat să alerg, „molipsindu-mă” de la oamenii de toate vârstele pe care îi vedeam în jurul meu învârtindu-se în jurul lacului (2,8 km pe tură).

Eu de ce n-aş putea? Şi ce dacă n-am avut niciodată cine ştie ce rezistenţă... măcar încerc.

Şi, uite aşa, alergarea a devenit un fel de drog.

Parcul Tineretului: Cum am ratat o alergare, dar am castigat o plimbare de neuitat

Îndeletnicirea cu alergatul m-a apucat abia prin 2011-2012.

Las’ că şi Murakami s-a apucat târziu de alergat şi a ajuns să participe constant la maratoane şi triatlonuri. A POVESTIT-O în Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă.

Mai sus a fost o paralelă trăsnită.

Eu nu vreau d’astea maratoane, nu mă ţin picioarele; după vreo 10 kilometri plus minus o pantă simt că genunchii şi gleznele mi se fac de sticlă.

ALERGAREA mă linişteşte la cap, mă ambiţionează când îi văd pe alţii că fac ture muuulte ori când mă uit la vârsta unor parteneri de alee, mă ambiţionează să-mi doresc mai mult într-o zi. MAI MULT faţă de ce mi-am propus, căci nu-mi place să mă avânt în obiective măreţe, fiindcă ştiu ce-mi pot picioarele, respectiv plămâni. MAI MULT în funcţie de anumite repere, gen Podul mare, podurile mici etc..

Stabilirea obiectivelor mici şi imediate, depăşirea fie şi cu o secundă a timpului din ieşirea precedentă, 500 m în plus faţă de ultimul efort, ideea de a trage de mine pentru a ajunge măcar până unde mi-am propus... Chestii de-astea.

Micile bucurii ale unui om care încearcă să facă mişcare de câte ori poate.

(Nu-mi place SALA!)

De ce am deschis subiectul? Pentru că de la începutul anului tot caut diverse portiţe să evadez în NATURĂ, pe aleile din Parcul Tineretului din Bucureşti.