Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe

Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.

Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 

Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.

Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.

Nu rămâi indiferent.

Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor ’50-’60, faima.

Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.

În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

La délicatesse/Delicatețe (2011, cu Audrey Tautou). Sensibilitate franțuzească

E DELICATEŢEA ei, dar şi a sufletului uman.

Delicateţea unei femei moderne, cu o carieră solidă, care se prăbuşeşte şi reînvie, uşor-uşor.

Sufletul se poate sfărâma în mii de bucăţi - oricât de puternic ai fi - atunci când tragedia se prinde de el ca un cleşte. Îl sugrumă, efectiv.

Un el şi o ea se întâlnesc, se iubesc, el moare într-un accident stupid. Ea trebuie să revină la viaţă, în viaţa ei. E ajutată de un alt el.

Situaţii comice, lacrimi, un alt fel de situaţii comice. O încheiere într-o notă sensibilă. Pătrunzătoare. Delicată.

Realist, romantic, relaxant.

Aşa... Dacă aţi trecut de introducere, ATENŢIUNE, ATENŢIUNE!

Urmează un film din categoria ne-comercial. Dedicat celor care vor să plece din faţa ecranului cu un zâmbet cald. Dulce, dar în care se simte încă o anumită amăreală.

Pentru cei iubitori de americănisme, filmul e PLICTISITOR.

Pentru cine se aşteaptă la un Făt-Frumos, să mute canalul. Tipul, Markus, e banal, mai bine zis comun. Să-l vezi îmbrăcat mereu la fel (cămaşă + un pulover deasupra) e revoltător pentru cei obişnuiţi cu imaginea impecabilă hollywood-iană.  

În plus, relaţia dintre ea, Nathalie (Audrey Tautou) şi acest al doilea el, Markus, evoluează foarte încet.

La délicatesse aminteşte, în primele lui 25 de minute, de P.S. I Love You - eu prefer cartea, filmul a fost o lălăială romanţioasă cu nişte actori cunoscuţi pe afiş.

Fearless/Stare de șoc (1993, cu Jeff Bridges). Copleșitor-răscolitor

Suntem diferiţi. La fiecare, starea de şoc (indusă de un eveniment similar) se exprimă altfel. Intrăm la fel, dar ieşim în moduri diferite, în timpi diferiţi. 

Max (Jeff Bridges) îşi pune o mască, mai mult sau mai puţin inconştient: a supravieţuit (motiv de fericire, dusă uneori la extrem) şi asta înseamnă, pentru el, să înceapă să se creadă invinicibil/nemuritor, să considere prăbuşirea avionului în care a fost „cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat”.

În schimb, Carla (Rosie Perez, nominalizată la Oscar pentru rol) nu vorbeşte, se refugiază în religie, îşi transformă camera într-un sanctuar.

Cei doi au trecut printr-un accident de avion teribil, în care unul şi-a pierdut prietenul-partener de afaceri, celălalt copilul în vârstă de doi ani.