Magie în Piatra Craiului – Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Pisicii, La Table, Şaua Joaca, Peştera-Măgura

 

Traseu:

*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Poiana Vlăduşca – zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera-Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor

 

Am pornit cu ţintă clară: vânătoare de brânduşe.

Anul acesta e întârziat destul de mult în ceea ce priveşte florile de primăvară pe munte, fiindcă a nins în cantităţi apreciabile, mai ales în martie (muuult de tot!) şi aprilie (moderat). Cu Adi, primii ghiocei şi primele brânduşe le-am văzut cu exact două luni în urmă, la început de primăvară, la poalele Baiului, fix înainte de zăpezile cele mari. Acu-s vestitorii verii. ☺ ☺ ☺

Ce bine-i când mă agăţ de o maşină ☺ să nu mai trebuiască să stau 3 zile prin Zărneşti, pentru o tură de-o zi.

(Mulţumesc, Adriana şi Ben!)

Traseu-i tras la indigo cu cel din urmă cu cinci ani (aaaaaaauuuuu, cât a trecut!), în condiţii de iarnă, şi-i o parte din tura de primăvară-iarnă, un pic mai proaspătă.

 

Notă: Ca o noutate pe blog, fotografiile îmi aparţin în totalitate şi-s realizate cu un aparat antic – aşa că fie-vă milă! ☺

(Mulţumesc, Adi, pentru editare!)

Piatra Craiului: Valea Crăpăturii – Piatra Mică

(continuare de AICI)

 

Traseu:

*Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică –Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti

Munţii Piatra Craiului sunt împărţiţi în Piatra Mică, Piatra Piatra Craiului Mare (cu creasta sudică şi creasta nordică, separate de Vârful La Om) şi Pietricica – creasta ultimelor două e continuă.

Piatra Mică reprezintă baza pentru ascensiunile pe creasta sudică a Pietrei Craiului şi pe creasta nordică a Pietrei Craiului.

Noi ne facem încălzirea pentru nordica de mâine.

Piatra Craiului: Satul Peştera – Şaua Joaca – La Table – Refugiul Grind

(un fel de continuare de AICI)

Traseu:

*Sat Peştera (din apropierea Casei Folea) – Şaua Joaca – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind şi retur

Povestea celor două zile în două masive continuă cu Măria Sa, Craiul.

Avem vedere întâi la Munţii Bucegi, apoi ne cufundăm de-a dreptul în Piatra Craiului.

V-am spus că ne-am teleportat de la Mălăieşti direct la Peştera? V-am zis, da’ vă mai zic o dată.

Peştera, „satul prăvălit la poalele Craiului”, cum îl alintă Viorel.

Arome de culori in Piatra Craiului – Prapastiile Zarnestilor, Cabana Curmatura, Cheile Pisicii. Satele MAGURA si PESTERA

  

Trasee:

*Satul Măgura – Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cabana Curmătura şi retur

*Satul Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Valea Vlăduşca – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – satul Peştera – satul Măgura

Cui i s-a mai permis vreodată să risipească atâtea culori?!

Doar toamnei! Ea, unica!

Şi cum e toamna în două dintre cele mai pitoreşti aşezări din România, între două dintre cele mai iubite masive muntoase, Piatra Craiului şi Bucegi? Sus de tot, la 1.000 de metri, printre casele împrăştiate ordonat pe culmi? Un praf magic de munte.

De plimbat prin Măgura şi Peştera mă mai plimbasem, cam în orice anotimp, prin verde crud şi alb nebun, pe ceaţă şi prin soare.

Îmi doream de nu mai ştiu când să cunosc toamna la ea acasă. Anul trecut am avut o tentativă, dar s-a stins pe drum. Nu-i nimic, a fost să fie atunci Cozia cu al său paradis autumnal.

Şi, cum visele se împlinesc câteodată... Mai târziu, dar se împlinesc.

Super-Crai: La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

*Traseu:

Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

De trei ani coc tura pe Lanţurile din Piatra Craiului. Cam de la semi-traseul La Zaplaz.

Era o promisiune făcută mie însămi, o dorinţă „în flăcări”, un final al suspinelor prelungi (aka înghiţit în gol) la fiecare fotografie şi video înLănţuite.

După unii, La Lanţuri e cel mai dificil traseu marcat din ţara noastră.

Cel mai dificil traseu în cei mai dificili munţi ai României – Piatra Craiului.

Concurează cu Făgăraşul şi a sa Custură a Sărăţii.

Ştiam că e căţărare, scrambling, d-astea. După care mă dau în vânt, dar tot mă zvârcoleam în emoţii! Cu vagi inserţii de agitaţie. Cum tensiunea la cap nu face defel casă bună cu muntele...

Am tot citit că multă lume abandonează la primul lanţ – care ar fi, de fapt, un cablu.

Antrenament de Piatra Craiului: Cabana Brusturet – Vârful La Om (creasta Pietrei Craiului)

*Traseu:

Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Poiana Grind – Refugiul Grind – Vârful La Om (Piscul Baciului) şi retur

A fost odată ca niciodată o zi amarnică de joi. În ea erau prizonieri doi oameni supăraţi.

Ce zic eu?! Furioşi de-a binelea, pe vreme/condiţiile meteo.

Tocmai citisem pe Facebook o maximă: „Weekend = acea perioadă din săptămână când se strică vremea”.

Discutam la telefon cu Cornelia şi ne mai amăram reciproc. Aceşti doi oameni chiar n-au stare când vine vorba de munte! ☺ Căutaţi-i, vă rog, pe creste!

Vineri, deja cei doi oameni încropeau planul de Piatra Craiului. Căci vremea se îndreptase, cel puţin pentru duminică. Nu douăj’ de grade, da’ nici ploaia veşnică de sâmbătă din acest an.

Iar în sâmbăta noastră chiar a dat cu grindină – am imagini de la câţiva companioni de drumeţie, chiar de la Refugiul Grind.

Duminică, Munţomana de mai sus şi Adi s-au suit în tren spre Titu, apoi în maşina lui Mihai şi a Munţomanei de mai sus, pentru un scurt popas în cei mai dificili munţi ai României.

Piatra Craiului, veeeeniiiimmmm!!!

Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea

Traseu:

*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular – Portița Viștei – Vârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur

Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺

Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.

Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura

Traseu:

*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera şi Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor

Ultima zi a minivacanţei de 1 decembrie - ziua 3:

Tura de astăzi se datorează prezenţei lui Alex şi a Laurei. Altfel, nu mă prindea nimeni pe ditai traseul de lung, ştiindu-mă cu mâinile lemn de frig.

Alex a venit la pachet cu toată energia pozitivă din lume!

Wow-ul ardelelenesc a răsunat din plin în jurul crestei Craiului. Omul nostru drag s-a bucurat încontinuu de peisaje. Cu soare sau fără.

„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”

Şi nu o dată sau de două ori, de zeci.

„A fost o tură de vis, drumeţind prin paradis”.

Haideţi şi voi!

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului

Trasee:

*Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog

*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii

Profitând de weekend-ul (super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai văzut de nouă luni.

Am trecut de la zăpada abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.

Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în tura de acomodare până la Curmătura.

Cu copilu’ în Piatra Mică (Piatra Craiului)

Traseu:

*Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor – Cabana Curmătura – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică – Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

V-am tot pomenit pe blog de taberele organizate de entuziasta mea învăţătoare, ulterior a surorii mele.

Ne-am revăzut, la început de septembrie, după 20 de ani şi mai bine.

Doamna Emilia mi-a insuflat cea mai frumoasă pasiune: MUNTELE.

Am mers împreună în tabere de neuitat la Babele, Poiana Secuilor – şi nu doar o dată! – plus atâtea altele.

Pentru nişte prichindei de 8-10 ani, traseele pe platoul Bucegilor ori prin Postăvarul păreau luuuungi, în unele zile se derulau şi de câte două ori. Iar focul de tabără şi cântecele de munte... o savoare!

Muntii Macin: Lacul Iacobdeal si minunile sale

Teoretic, Lacul Iacobdeal nu intră în alcătuirea Parcului Național Munții Măcinului.

Practic, nu părăsim zona în care ne-am copt de dimineaţă, numita Culme a Pricopanului cu inserţii de Făgăraş.

Aşa că după-amiază, după ce am mâncat bine şi ne-am re-hidratat corespunzător (ar mai fi ceva de recuperat), am ales Lacul Iacobdeal pentru... reîncărcarea bateriilor.

Ştiam că va fi doar o scurtă plimbare cu maşina, apoi o recreere la „lacul de smarald”. Hai să vedem ce-i cu verdele ăsta de-l laudă lumea! O culoare care te îmbie pe la altitudini mare, altfel... Paradoxuri de Măcin!

A doua ţintă în Iezer-Păpuşa: Lacul Iezer

Traseu:

*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)

*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)

În săptămâna aceea, o mare parte a grupului nostru aniversa un an de Padina.

Acum un an, era şi prima mea întâlnire cu doi oameni minunaţi din acea gaşcă ce avea să rămână împreună peste luni – Cornelia şi Mihai.

Şi s-a întâmplat ca fix acum să străbat încă o dată muntele în compania lor.

Şi, dacă tot m-am apucat de Iezer-Păpuşa, în urmă cu trei săptămâni bătute pe muchie – era şi ultima mea întâlnire cu înălţimile – ,  zic să mă stabilesc acolo şi să îl studiez temeinic.

Diferenţa de vreme e... ca de la cer la pământ: atunci frig, ceaţă şi tone de zăpadă, acum călduţ, senin-cleştar şi zăpadă ici şi colo – încă nu dăm jos parazăpezile.

Păpuşa din Iezer (2393 m), prin tone de zăpadă

Traseu:

*Cabana Voina – Cabana Cuca – Şaua Grădişteanu – Vârful Păpuşa şi retur

Nu ştiu cum se face, dar înainte de toate turele de luna aceasta (vezi la final) a plouat urât şi mult în Bucureşti – a dat cu frig... de iarnă, pe deasupra. În medie, martie a fost mai rece ca februarie. Şi a nins de două ori (cel puţin!) mai mult.

Dacă nu avem grijă de natură, o să avem în curând 10 grade constant în ianuarie, iar în mai o să degerăm!

Şi a fost a doua oară consecutiv când prind anapoda schimbarea de oră; biiineee, nu foarte anapoda, doar cu temeri de întuneric: duminică 25 octombrie 2015 ne îmbătam cu desenele toamnei pe Piatra Mică.

Din magiile şi misterele Ciucaşului

Trasee:

*Cabana Silva - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor) - Cabana Silva

*Cabana Silva - în apropiere de Vârful Gropşoarele - Cabana Silva

V-a încântat vreodată ceaţa şi umezeala?

V-aţi simţit extra-super-mega-bine cu vântul zbârnâindu-vă pe la urechi şi gâdilându-vă din toate direcţiile?

Vi s-a întâmplat ca zăpada, noroiul (şi căzăturile) să vă încetinească paşii şi să aveţi impresia cu nu mai ajungeţi odată la destinaţie (şi înapoi)?

Ei, bine, la mijloc de martie, noi am IUBIT toate astea!

Fiindcă am fost ÎMPREUNĂ şi ne-am bucurat de fiecare pas, de fiecare cuvânt rostit, de fiecare zâmbet. Adresat omului sau naturii.

Ceaţa a creat miraje şi mistere, iar noi ne-am dăruit unul altuia momente de vis.

Anul călător 2015

 

Au fost multe călătorii în 2015, a fost mult munte, mai mult ca în oricare alt an.

Sunt trasee la care, unele, nici n-aş fi îndrăznit să visez. Unele în condiţii vitrege de vreme. Experienţe memorabile.

Cât de dragi îmi sunt toate... ahhh... ! opriţi-mă din nostalgii!

Anul 2015 a fost special – am întâlnit oameni speciali, care respiră munte la propriu, mulţi chiar în fiecare săptămână. Împreună am tăiat cărări de munte, împreună ne-am distrat pe la cabane (Mircea, Fane, să ne trăiţi!).

Piatra Craiului: Piatra Mica, visul meu!

Traseu:

*Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică – Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

Data: 25 octombrie 2015 

Ha-ha!

După Valea Albă, creasta nordică a Pietrei Craiului şi creasta sudică a Pietrei Craiului, Brâna Aeriană şi Brâna Mare a Coştilei, visez taman la Piatra Mică - un traseu uşurel, accesibil unei categorii largi de iubitori de drumeţii?

Deci.

Sub deviza „Niciun weekend acasă” (vezi mai jos pe unde am colindat în octombrie), am demarat operaţiunea de reparaţie (morală) a ceea ce s-a întâmplat astă-vară – reacţia aceea nebună, momentul meu de glorie la baza Pietrei Mici.

Infruntand natura in Fagaras - Varful Negoiu, Cascada Serbota si Cascada Saratii la dublu

Trasee:

*Porumbacu de Sus - Valea Râului Mare al Porumbacului - Cariera de marmură - Cabana Negoiu

*Cabana Negoiu - Cascada Şerbota şi retur

*Cabana Negoiu - Drumul Zmeilor - Valea Sărăţii - Cascada Sărăţii - Piatra Prânzului - Acul Cleopatrei/Şaua Cleopatrei - Vârful Negoiu

*Vârful Negoiu - Strunga Doamnei - Căldarea Călţunului - Strunga Ciobanului - Piatra Prânzului - Cabana Negoiu

*Cabana Negoiu - Cascada Sărăţii - Cabana Negoiu - Cascada Şerbota - Cariera de marmură - Porumbacu de Sus

Perioada: 11-13 septembrie 2015

Cazare: la Cabana Negoiu din Munţii Făgăraş (1546 m altitudine)

Ghinion... weekend-ul programat pentru tura în Făgăraş s-a nimerit la fix!

Fix prost – între weekend-ul splendid de munte 4-6 septembrie şi weekend-ul frumos 18-20 septembrie.

În 11-13 septembrie se anunţau ploi cu găleata, friiigggg.

Deja de joi în Bucureşti ziceai că-i sfârşit de noiembrie – vânt rece, puternic, şi ploaie bună spre seară.

Unde naiba plecăm?!

Piatra Craiului: Pe Ascutit (creasta nordica)

Traseu:

*Cabana Curmătura – Şaua Padinei Închise – Vârful Ascuţit – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

Data: 11 iulie 2015

Cazare: în Zărneşti (722 m altitudine)

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele... ăăă... blogul, reamintesc: suntem a doua oară în Piatra Craiului în 2015, la invitaţia lui Fane, a cărui zi de naştere a fost chiar pe 11 iulie; noi am sărbătorit aseară - nu rataţi acest episod absolut senzaţional!

Dacă ieri a fost relaş, doar cu urcarea până la Cabana Curmătura, astăzi punem bine rucsacii în spinare, lăm beţele de trekking, ne dăm cu cremă de protecţie solară, aruncăm o privire către creste... şi gata plecarea!

Recomandarea lunii: Pestera – satul de sub nori. Si Magura!

De la Viorel am împrumutat expresia din titlu – Peştera, satul de sub nori.

Mircea numeşte zona „Elveţia României” – doar Masivul Piatra Craiului e mereu aţintit spre localnici...  

Sunt 1000 m în altitudine şi ai la dispoziţie un ocean de verde.

În satele Peştera şi Măgura îţi poţi petrece fără probleme un concediu de (cel puţin) cinci zile – în plimbări pe dealuri, în aer curat şi cu mâncare curată, la pensiunile din zonă.

Vă garantez lipsa plictiselii!

15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

Traseu: Sat Peştera - La Table - Poiana Grind - Poiana Funduri - Refugiul Funduri - Şaua Funduri - Creasta sudică Piatra Craiului - Refugiul Grind II - Vârful La Om (Piscul Baciului) – Refugiul Grind - Sat Peştera

Data: 31 mai 2015

Sunt, de fapt, 15 ore şi un sfert... dar ce mai contează sfertul ăla academic?! ☺

15 ore epuizante.

6 dintre ele pline de adrenalină.

Şi de peisaje pentru care expresia „îţi taie răsuflarea” pare insignifiantă.

„Excitant, captivant, emoţionant, palpitatnt, motivant, mişcător, periculos... supeeeerrr taaareee tura!!!”, concluzionează Dana.

Hai să vedem cum a fost.