Editura: All
Anul apariţiei: 2012
Titlul original: Dreams of Joy
(cartea a fost publicată în SUA în 2011)
În concediul ce s-a încheiat recent, am luat cu
mine două cărţi.
Prima era Portocaliul este noul negru - Orange is the
New Black în original, care a inspirat serialul început în 2013 şi
nominalizat la Emmy - câteva cuvinte AICI.
A doua carte de vacanţă,
Visul
lui Joy de Lisa See.
(doar pe aceasta am terminat-o... după ce am ajuns
acasă)
Cum am precizat şi în jurnalul
de vacanţă 2014, nu am prea avut timp să citesc – oboseală de la efort,
de la aerul de munte. Nici nu puteam să stau noaptea, aşa cum fac acasă, până
la două noaptea, că a doua zi cine mai hălăduia prin munţişorii noştri şi pe la
obiectivele
din România?!
DESPRE VISUL LUI JOY
După ce în Fetele din Shanghai (plasată în
preajma celui
de-al Doilea Război Mondial şi în timpul invaziei japoneze din China),
personajele principale au fost Pearl şi May, acum este rândul altei generaţii
să iasă în faţă.
Autoarea plasează câteva repere din prima în Visul
lui Joy.
După ce aude discuţia dintre surorile Pearl şi May
referitoare la cine i-a dat naştere de fapt, din finalul „Fetelor din
Shanghai", Joy se hotărăşte să ia calea Chinei, acolo unde s-au născut
părinţii ei.
Joy făcea deja parte dintr-un grup care îmbrăţişa
ideile din patria de unde au fugit, cu ani în urmă, Pearl şi May.
Este VISUL unei fete de nici 20 de ani (are abia
19), care vrea neapărat să ajungă în China, patria ale cărei rădăcini le simte
mai puternic ca oricând în scurta ei viaţă.
Îşi doreşte din tot sufletul să ia parte la „ce se
petrece acolo" - chinezii apreciau foarte mult faptul că unul de-a lor din
afara graniţelor răspundea chemării de a se reîntorce în ţară pentru
a sluji idealurile patriei, pentru a construi naţiunea, Republica
Populară Chineză.
Toţi cei din familie i-au spus lui Joy că se
înşală în ceea ce priveşte Republia Populară Chineză, că aşteptările ei nu sunt
întemeiate.
Adolescenţii sunt încăpăţânaţi şi le scoţi cu una-cu două
ideile din cap!
Iar când ideile astea ajung să le pună viaţa în pericol...
Joy mai are un vis: să îşi caute tatăl biologic şi să stabilească o legătură pe care
are impresia că nu a avut-o cu mama ei.
Pearl nu o poate lăsa pe fiica ei de una singură
în ghearele Chinei şi pleacă în
căutarea ei, chiar dacă are habar (spre deosebire de Joy) cum se trăieşte în
China, ce înseamnă China în prezent - sfârşitul anilor '50.
De fapt, Joy a plecat şi pentru a le evita pe cele
două femei care au crescut-o, dintre care una i-a dat naştere.
Joy se maturizează anii petrecuţi în China;
realitatea, pe care la început o ignoră, e cruntă - în special cea rurală, unde
locuieşte mare parte din timp.
Îşi dă, într-un final, seama, de adevărata faţă a
Chinei.
„Am crezut că socialismul şi comunismul erau
lucruri bune. Am venit aici sperând să găsesc o lume ideală. (...) Lumea ideală
era plină de ipocrizie."
Visul lui Joy nu este o
carte strict feminină.
Este, în primul rând, o carte despre ceea ce a
însemnat COMUNISMUL în China sfârşitului anilor '50 - începutul anilor '60. În nebunia Marelui Salt Înainte imaginat de
Mao (1958-1962).
Se
urmărea colectivizarea şi
industrializarea rapidă - autorităţile le confiscau ţăranilor toată
producţia.
*Multe idei ale lui Mao au fost adoptate de
Ceauşescu: comunele, cooperativele agricole de producţie, planuri măreţe de
depăşire constantă a producţiei, natalitatea ridicată, izolarea de lumea occidentală,
ÎNDOCTRINARE şi câte şi mai câte.
Visul lui Joy înfăţişează ce a trăit omul
obişnuit – cu precădere cel la ţară – în timpul Marelui Sat Înainte.
Pentru a susţine producţia de oţel - care trebuia să o depăşească rapid pe cea a
Marii Britanii! - oamenii erau obligaţi
să îşi ducă tot ce aveau prin casă la cuptoarele de topit - inclusiv vasele de
gătit - se mânca la cantină în mediul rural.
Oamenii erau orbiţi de propaganda comunistă...
logica nu mai funcţiona.
REALITATEA
CRUDĂ A MARII FOAMETE DIN CHINA
Parcurgând Visul lui Joy, mi s-a făcut pielea
de găină de multe ori.
Sunt câteva evenimente
terifiante prezentate în carte.
▼ Oamenii
ajunseseră să mănânce orice: de la scoarţă
de copac până la fiertură făcută din pământ; de la boabe de cereale rătăcite pe
câmp la carnea cadavrelor semenilor; plus orice vietate care mişca.
▼ Mamele disperate făceau schimb de bebeluşi cu alte mame; copiii erau lăsaţi să moară, apoi
erau mâncaţi de familia adoptivă.
▼ Copiii
erau lăsaţi să moară (şi) în gropi; o gură în plus era mult peste puterile
familiei înfometate.
▼ În cazul în care sătenii erau prinşi ascunzând mâncare, erau pedepsiţi crunt - atât ei, cât şi membrii familiei
▼ Discrepanţa dintre omul de rând şi lideri era
evidentă – primii se trasformau în morţi
vii, iar ceilalţi mâncau pe săturate.
▼ Nu se cunoaşte exact numărul celor care au murit
în timpul foametei; în urma cercetărilor, se estimează 45 de milioane de victime.
La început, populaţia nu a resimţit efectele
Marelui Salt - belşugul s-a
transformat însă rapid în lipsuri.
Statul încuraja populaţia să facă mulţi copii, cât mai mulţi, pentru a avea cât mai
multă forţă de muncă – în prezent,
legea nu permite decât un copil per familie; se acordă derogări în cazul
gemenilor.
Eu am văzut Visul lui Joy şi ca pe un documentar.
Aşa cum menţiona Lisa See în capitolul „Mulţumiri",
nu s-au scris prea multe cărţi despre
Marele Salt Înainte. (Lisa See s-a documentat însă intens asupra
subiectului, la faţa locului, din materialele publicate, din filmele documentare,
din mărturii.)
Oamenii de la ţară, care au suferit cel mai mult,
au murit sau au rămas blocaţi în satele lor – ţăranilor li se interzicea să
iasă din sate. Era nevoie de un paşaport
intern pentru a te putea deplasa în interiorul Chinei.
China era o ţară închisă în acele timpuri - era
aproape imposibil ca o persoană să iasă din satul în care locuia, darămite
peste hotare.
Înainte de invazia japoneză, în China străinii
populau străzile, mai ales în Shanghai - unde se desfăşoară mare parte din
acţiunea din Fetele din Shanghai.
Acum, în Visul lui Joy, nu mai întâlneşti
nicun străin.
Pe parcusul
cărţii, sunt prezentate o mulţime de relaţii:
părinte-copil, soţ-soţie, soră-soră, între membrii diferitelor comunităţi.
AUTOAREA
Lisa See s-a născut la Paris,
trăieşte în America şi are rădăcini chineze.
Creaţiile sale literare sunt
marcate de tot ceea ce ţine de China - istorie, cutură, obiceiuri, MENTALITĂŢI.
Mama ei, americana Carolyn See, este de asemenea scriitoare, dar şi profesoară de
engleză la Universitatea din California.
Lisa See este unul dintre scriitorii
mei de suflet.
De ea am mai citit:
☺
Bineînţeles, Fetele din Shanghai
- bestseller
New York Times
☺ Floare-de-Zăpadă
şi evantaiul secret
☺ Dragostea
Florii-de-Bujor
Preferata mea este cea de-a doua - de asemenea bestseller
New York Times.
☺ Acţiunea este plasată în China secolului al XIX-lea
şi aduce în prim-plan prietenia dintre două fetiţe. Cele două ajung la
maturitate, trec prin suferinţele provocate de război şi de condiţia femeii în
societatea acelor ani - inclusiv legarea
picioarelor.
Cele două comunică mai ales prin mesaje lăsate pe
un evantai, în limbajul secret al
femeilor din China, nu shu.
ECRANIZARE
„Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret" a
fostb transpus pe ecran, într-o producţie China/SUA, în 2011.
☺ Despre anii comunismului în timpul lui Mao în China
vă recomand şi cartea Lebedele sălbatice de Jung Chang,
dar şi În aşteptare de Ha Jin sau Balzac şi micuţa croitoreasă chineză
de Dai Sijie.
Despre cele trei găsiţi câteva cuvinte în articolul
referitor la cărţile mele de suflet.
voi cauta titlurie si pe la noi... chiar caut ceva nou de citit, ceva modern si captivant :)
RăspundețiȘtergereUn weekend minunat iti doresc!
Scrierea Lisei See este într-adevăr modernă, dar subiectele abordate te duc într-o Chină a trecutului, mai mult sau mai puţin îndepărat. Sper să găseşti şi în Germania cărţile ei (şi să îţi şi placă!).
RăspundețiȘtergereWeekend frumos!
Asta a fost una dintre putinele carti care aproape m-au facut sa plang. Dupa ce am citit despre viata chinezilor in acea perioada ii multumeam in continuu lui Dumnezeu ca eu traiesc azi, aici si ca nu sunt nevoita sa recurg la asemenea masuri extreme ca sa supravietuiesc.
RăspundețiȘtergereCând am luat cu mine cartea asta în concediu, mă aşteptam la o lectură mai „uşurică", de vară.
RăspundețiȘtergereAceeaşi senzaţie pe care ai descris-o şi tu mai sus am avut-o şi eu: trăiesc, nu supravieţuiesc, şi am ce mânca!
Eu sunt fascinată de China de-a lungul secolului 20, fie că e vorba despre Ultimul Împărat, despre Mao sau despre perioada actuală - cu săracii care muncesc pe mai nimic pentru marile corporaţii.
Dura realitatea descrisa de tine, ai reusit sa ma faci curios. Initial am crezut ca e vorba de carti adresate mai degraba publicului feminin.
RăspundețiȘtergereEu nu prea cred în „cărţi feminine" şi „alte cărţi". De acord, sunt unele „siropuri" scrise special pentru „casnice", aşa cum e şi cu serialele sud-americane sau turceşti.
RăspundețiȘtergereÎnsă când o carte... vorbeşte, fie ea şi prin intermediul unei poveşti, despre o părticică de realitate... nu ştiu... pe mine una mă atrage, dacă este bine documentată. Aşa cum este cu scrierile lui Pearl S. Buck (tot despre China, dar într-o altă perioadă) sau cu „Evantaiul secret” al Lisei See, despre aparenţe şi despre un mod secret de a împărtăşi orice fără să afle bărbaţii – acolo este şi realitatea unui război, nu mai ţin mine care, însă consecinţele sunt tragice, descrierile sunt REALISTE.
Mă bucur că ţi-am stârnit curiozitatea!
P.S. Ai citit „Febra stadioanelor” de Nick Hornby http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am.html? Nu-i aşa că ai impresia că e o „carte pentru bărbaţi” la prima vedere? – ignoră cele două „ecranizări”.
lisa see e una din autoarele mele preferate, iar fetele din shanghai si visul lui joy sunt, ambele, incredibile!
RăspundețiȘtergereŞi pentru mine Lisa See e specială - într-un cerc restrâns în care mai încap Murakami sau Isabel Allende.
ȘtergereCelelalte cărţi apărute la noi, „Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret" şi „Dragostea Florii-de-Bujor", le-ai citit? Au şi acelea încărcătură istorică...
Mulţumesc pentru vizită,
Ioana