Traseu:
Cabana Muntele Roşu - Cabana
Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş şi retur
Dincolo de tot concediul
2014 (mai am o săptămână de POVESTIT) şi de toate locurile pe care
le-am vizitat de atunci - mai am un Făgăraş care se leagă de Valea
lui Stan, un loc istoric şi un...
Bucegi...
Dincolo de toate astea, mi-e dor de Ciucaş!
Dor nebun, ce mai...!
Şi, ca să îmi potolesc puţin nostalgiile astea periculoase, am dat iama printre amintiri
şi am extras de acolo o POVESTE care se petrecea acum un an, pe la altitudinile unde mă simt eu cel mai bine, de la 1500 m în sus. ☺
Cel mai recent am trecut prin Ciucaş, vreme de opt
ore, pe 27 iulie 2014.
O porţie micuţă; dar măcar n-am murit de foame.
Atunci, am încercat Valea Berii şi Şaua Ţigăilor -
urmăriţi
povestea aici.
Acum, afară miroase bine tot tot a iarnă - bucuria
de a fi pe munte e stopată (cel puţin pentru mine) de vânt, ploi,
friiig.
Mai e şi schimbarea asta (derutantă) de oră...!
Mdaaa... asta e vremea când mă apucă pe mine
nostalgiile...
Un an a trecut de la excursia de mai jos, pe care
nu am apucat încă să o includ într-o postare, fiindcă se petrecea pe 12-13 octombrie 2013.
Iar blogul acesta a luat
fiinţă pe 9 noiembrie 2013, o dată cu prezentările pe care
vi le-am scos în înâmpinare.
La Muntele
Roşu
Cabana Muntele Roșu (1280 m altitudine) este una
dintre destinațiile mele preferate - am vorbit un pic despre ea şi despre
Ciucaş în Călătorii
de poveste.
☺ Sunt 140 de kilometri de la București şi scapi de
nebuneala de pe Valea Prahovei, dacă
ai chef de munte.
Iniţial, mă gândeam la o excursie de o zi: Bucureşti,
apoi pe jos pe traseul Cheia (875
m altitudine) – Muntele Roşu – Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş şi
retur.
Am transferat totul într-un weekend, căci voiam să
mă bucur de peisaj pe-ndelete, nu în fugă 9-10 ore fără pauză.
Trecuseră deja patru ani de la ultima trecere a
noastră pe la Muntele Roşu.
Drumul
de la Cheia (DN1A) la Cabana Muntele
Roşu - 3 kilometri teoretic asfaltaţi - nu a mai fost refăcut de un miliard de ani. Asfaltul sărit dă
naştere la nişte cratere bune de rupt maşina.
Peisajul
îţi atrage privirea, dacă stai în dreapta şoferului. El nu poate decât să stea băţ de concentare.
CU
MAŞINA, cei 3 kilometri înseamnă, ca timp, 20-30 de minute.
PE
JOS, e aproximativ o oră, fiindcă e în urcare.
Chiar
m-am simţit prost în maşină; mi-era şi ruşine - erau câţiva oameni care se
plimbau până la/de la Muntele Roşu şi eu stăteam pe scaun! Îmi venea să sar de
pe loc, însă timpul ne cam presa. Plus că nu aveam pe unde să lăsăm maşina,
singura opţiune fiind... în pădure.
☺ Nu ştiu în ce stare se află actualmente
drumul ăsta greu încercat - nu am mai trecut pe acolo din 2013.
Cum se vede de la Muntele Roşu
Premieră
absolută: pe vârf!
Am intrat în Cabana Ciucaş doar ca să ne schimbăm
de tricourile ude şi să lăsăm ceva din haine. Să fi fost 10 minute?!
N-am transpirat toată vara (în concediul
2013) cât am transpirat în drumeţia asta!
Era cald, era şi soare... de mers pe alocuri în mânecă scurtă...
în ciuda celor câtorva pete de zăpadă
de pe traseu.
Ni se face cu ochiul!
Tre' să depăşim toate moţurile din zare!
Înaintăm şi fotografiem culorile toamnei...
...şi moţurile ☺ - era aproape ora 16.00, de aici
umbrele.
Până în 2013, n-am mai fost niciodată atât de sus
în Ciucaş! Şi e atât de bine...!
Respir tot aerul ăsta, ca să îl iau cu mine...!
N-am cum să nu ţin minte câţi metri sunt sus de
tot, pentru că e anul naşterii mamei mele, 1954. ☺
De pe Vârful Ciucaş, am mai chinuit aparatul cu nişte cadre de ruginiu, auriu şi toate
nuanţele.
În peisaj e şi Ion, contemplând nemărginirea.
Aaa... Sunt şi eu, într-o lumină aşa, artistică...
O
fotografie asemănătoare celei de mai jos găsiţi şi în postarea
anterioară despre Ciucaş.
Babele la Sfat
Dar „sfatul" e termenul oficial, aşa că rămân
cu imaginaţia mea.
Coborârea şi peisajele sale
...iar
cineva face poze pe sus!
Încă una de pe drum...
...înainte de întoarcerea la Cabana Ciucaş.
Şi apusul!
(asta
e perioada mea preferată a oricărei zile)
CABANA VÂRFUL CIUCAŞ (aşa e oficial...)
Să zică cine ce-o zice: mie îmi place ca, după o
zi de hălăduit pe cărări, să mă relaxez în condiţii cât mai apropiate de acasă.
Ştiu că mulţi nu sunt acord cu postarea unui loc modern în vârful dealului, aşa cum este actuala Cabana Ciucaş.
Pe mine nu m-a deranjat - am petrecut aici cu drag
cele trei ore până m-am băgat la somn şi, a doua zi dimineaţa, ora cât a durat
împachetarea şi mic-dejunul.
Singura chestie nasoală e că aici se poate ajunge
şi cu maşina - adus de proprietarii cabanei sau cu 4x4-ul personal.
Asta clar strică ceva din atmosfera montaniardă.
Ca să nu mai vorbesc de poluare...
Poluare pe care o resimţi perfect dacă ai norocul
să te intersectezi cu o cursă de-a
lor în timp ce urci pantele către cabană...
Pe 26 septembrie 1937, a avut loc
inaugurarea Casei Alexandru Vlahuţă,
aşa cum se numea iniţial.
Fiindcă anii 2000 au găsit-o într-o stare de
paragină, s-a hotărât construcţia unei noi aşezări.
S-a lucrat aproximativ trei ani, iar în iulie 2011 a dost redeschis locul
pe care îl putem vedea astăzi.
Imagini
cu ceea ce a fost cândva Cabana Ciucaş sunt expuse în holul actualei cabane.
A doua zi, MARE DE NORI
Era
9 dimineaţa şi noi stăteam în mânecă scurtă afară, la 1500 m altitudine!
Versiunea de dimineaţă a norilor de mai
sus; remarcaţi MAREA DE NORI?!
Super-super-super!
Dar
„marea" asta ne aşteaptă jos...
De la soare
la brrrrrrrrrrrr!
Într-adevăr, după ce am ieşit din pădure, la 5
minute de Cabana Muntele Roşu ceaţa era deasă.
Şi a trebuit să ne îmbrăcăm rapid; eu una m-am
înfofolit, peste tricou, cu un hanorac şi cu o canadiană grosuţă.
Parcă nu-mi vine să cred de unde am venit!
INDICATOARE
☺ Bandă galbenă şi cruce albastră: Cabana Muntele Roşu (1280 m altitudine) – Cabana
Vârful Ciucaş (1595 m)
total două ore
*După ce străbateţi poteca marcată cu bandă
galbenă, la ieşirea din pădure traseul (aflat la jumătatea distanţei dintre
Muntele Roşu şi Cabană) se intersectează cu cel care vine de pe Valea Berii, pe
cruce albastră, la Fântâna
„Nicolae Ioan”; de aici până la Cabana Vârful Ciucaş mai sunt circa 45 de minute.
*Din Cheia, traseul pe jos Cabana Muntele Roşu – Cabana Vârful Ciucaş
durează 3 ore - 3 ore şi jumătate
☺ Bandă roşie:
Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş (1954 m) 1 oră - 1 oră şi jumătate
Focurile vii
(Buzău)
Tentativa
noastră de a lega Ciucaşul de Focurile
Vii din Buzău,
comuna Lopătari, a eşuat.
După
GPS-ul cel deştept, am ajuns la vreo 10 kilometri de destinaţie, dar total pe
ocolite şi aiurea... mă rog... eram cumva pe partea cealaltă a dealului unde se
află obiectivul turistic.
În
plus, era în pragul întunericului. Drumul pe care nu-l indicase maşinăria până
la un moment dat a însemnat nu numai lipsa totală a asfaltului, ci şi bolovani
alunecoşi.
O
întreagă aventură, care ne-a dus spre nicăieri...!
Nu
m-am lăsat şi, după vreo două săptămâni de la Ciucaşul 2013, am văzut cu ochii
mei minunea naturală.
Wow! Foarte faină povestea ta! Un fotoreportaj, dacă îmi permiți să numesc așa gândurile tale la pachet cu superbele fotografii! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
ȘtergereIoana
Ma alatur cuvintelor frumoase!
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult pentru vizită...! Şi încântată de cunoştinţă!
RăspundețiȘtergereDin păcate, toamna aceasta nu a permis prea multe drumeţii montane, aşa că am rămas cu amintirile.
Ioana
Frumoasa povestirea si pozele, care efectiv mi-a trezit vechi amintiri legate de acesti munti. Ca tot s-a pomenit de fosta Cabana Ciucas ... Ei bine acolo mi-a fost dat sa inoptez intr-un august (23), prin 1986 si culmea, dotarea era de saltea langa saltea, etajate, aproximativ 20 -30 persoane intr-o bezna de nedescris (nefiind electricitate), iar cabanierul de negasit pentru lamuriri, deoarece imi fusese ocupata salteaua de altcineva ... ce mai, o adevarata aventura de care imi amintesc cu mult drag si acum ... Eram pentru a doua oara in Ciucas in anul respectiv, apoi am revenit si mai recent, dupa disparitia vechii cabane :) dealtfel am realizat ceva clipuri, care cu siguranta le stii .
RăspundețiȘtergereP.S. articolul despre "Focul viu", un adevarat succes in cadrul paginii FOTO - Tablou de Buzau. Multumesc in numele tuturor, prietenilor de la respectiva pagina. Multe salutari de bine si tot mai multe astfel de povestiri minunate !
Sunt tare frumoase amintirile acestea de la cabanele "vechi" care au avut o soartă tragică.
ȘtergereMulţumesc mult pentru distribuiri! :)