Vă era dor de Parcul Tineretului?
Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici.
Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie!
☺
Acest articol este o „replică” la materialul
din primăvară.
După o noapte nedormită (nu-ntrebaţi de ce!),
sâmbătă spre duminică, l-am urmărit pe Ion coborând din pat -
noi dormim ca la cămin, în paturi
suprapuse, din lipsă de spaţiu - şi pregătindu-se de plecare.
Ceva l-a întors din drum. Eu.
Văzându-mă într-o stare... aiurea, a hotărât să
tragă de mine şi să mă scoată din casă.
Eu nu şi nu! Să mă lase în compania lui Douglas
Kennedy în continuare!
A fost nevoie de putere de convingere ridicată din
partea lui Ion, deoarece chiar nu voiam să mă ridic de pe canapea.
De
obicei eu trag de el - cu orice: de la o plimbărică de juma’ de oră la o ascensiune
montană.
DOUĂ ORE ÎN
NATURĂ
În fine, am bântuit prin dragul Parc Tineretului
vreo două ore, de la 10 la 12. Nu prea mă prind pe mine în parc orele-astea
matinale (pentru mine ☺); mie
îmi place seara, pentru atmosfera de atunci şi pentru apusuri.
Când am
ajuns,
nu am băgat în seamă natura, am ignorat-o cu desăvârşire! Eram varză din toate
punctele de vedere. Cu deprimarea în sacoşă.
Chiar mă deranja să mă plimb aiurea prin parc, cu alergători
roind în jurul meu - nu erau mulţi, însă mie mi se accentuau senzaţiile.
Mie mi se învârtea capul, simţeam frigul nu numai
învăluindu-mă. Ci copleşindu-mă de-a dreptul!
Şi mă apucase şi gelozia/invidia că n-am mai alergat
de mult... Că alţii POT şi eu nu!
Că eu abia îmi mişc picioarele şi alţii au trecut
deja de două ori pe lângă mine... Reamintesc,
o tură de Tineretului are 2,8 kilometri.
Şi că e prea frig acum pentru jogging, că eu
respir în timpul exerciţiului şi pe
gură şi gâtul meu se face praf!
M-am răţoit un pic la Ion atunci când s-a oprit să pozeze un colţişor de NATURĂ.
Eu?! Să nu mă intereseze natura?!
Eu, care am iubit dintotdeauna
NATURA, naturalul, naturaleţea şi toate derivatele...
Apoi, încet-încet, am înaintat. Cu gândul să ajung
acasă şi să dorm.
Indiferenţa la parcul răsfirat în privinţa oamenilor era maaaare.
Încă o buclă de lac, o cerere timidă la Ion de a-mi pasa aparatul pentru o fotografie...
Şi tot aşa... am început să reaprind microbul
fotografiilor.
Să... redescopăr NATURA.
Un MEDICAMENT pe care îl recomand tuturor!
Mişcarea prin natură poate face minuni - cu toate clişeele acestei expresii...
Mai jos sunt două instantanee de la începutul lui
octombrie, în acelaşi Parc Tineretului. Cu soare. După o alergare.
Celelalte episoade din seria
nelimitată „Parcul Tineretului”
o plimbare deosebit de placuta, imagini desprinse parca dintr-o carte cu povesti! :)
RăspundețiȘtergereIn Parcul Tineretului am învatat sa merg cu patinele cu rotile :))) Bunicul ma tragea cu o curea din piele... ce amintiri placute!
Te pup. Multumesc!
Eu în Tineretului am „învăţat" să alerg...
RăspundețiȘtergereCe amintiri cu patinele cu rotile - acum le zice „role" şi au cu totul alt design; şi nu mai scârţâie după o anumită ultilizare.
Ioana
În perioada asta mă simt ca leul în cuşcă, pentru am făcut o entorsă şi nu pot să mai alerg o perioadă :( A fost prima dată când mi-am propus să încerc să alerg cât mai târziu, în toamnă, mi-am luat echipament special şi acum asta.. Dar poate că ar fi o idee bună să ies doar la plimbare, să mă bucur de natură şi să descopăr noi colţuri de parc. Sau chiar alte parcuri :)
RăspundețiȘtergereAm alergat de câteva ori în această toamnă - şi eu mi-am achiziţionat un echipament mai grosuţ -, inclusiv în Herăstrău, pentru diversitate.
RăspundețiȘtergereDar... aşa cum spuneam mai sus, pentru mine frigul a pus o restricţie asupra alergării în ceea ce mă priveşte - ştiu că nu e bine să alerg cu gura întredeschisă, însă nu pot altfel.
Te înţeleg foarte bine la faza cu „leul în cuşcă"!
Să te faci repede bine! Şi să descoperi cât mai multe parcuri/colţuri de parc!
Ioana
Super filmul!
RăspundețiȘtergere...filmul în serial cu Parcul Tineretului?!
RăspundețiȘtergere(ne cerem scuze, suntem derutaţi - „vorba" facebook-ului)