Acum vreo două săptămâni, vă
lansam invitaţia de a vizita unul dintre locurile inedite din România - Focul
Viu (Focurile Vii) de la Lopătari, din judeţul Buzău.
Nici nu trec bine 100-120 de
kilometri (depinde de ruta pe care o alegeţi), şi România oferă o a doua porţie de focuri vii.
Locul special e în judeţul
Vrancea, la Andreiaşu de Jos - gazul
natural iese la suprafaţă şi se aprinde spontan, de la razele soarelui.
Şi, ce-i mai interesant -
flăcările ard singure, nu trebuie întreţinute!
Şi e mereu foc la Lopătari şi Andreiaşu!
(Iar noaptea trebuie să fie o
splendoare, pentru cine ajunge atunci!)
Noi avem două astfel de minunăţii
în ţară, pe când alţii...
În Europa doar în Sicilia mai
vezi aşa ceva...
Rezervaţii de „focuri vii" mai pot fi întâlnite în Australia, Statele
Unite ale Americii, Turcia (Olympos din Antalya), Azerbaidjan („Ţara Focurilor").
Din categoria „vreau şi eu!!!"
Bineînţeles că nu am putut să
stau pe loc după ce am citit despre Andreiaşu, mai ales că tocmai mi-am
răscolit amintirile cu Focurile
Vii de la Lopătari!
Bineînţeles că am vrut şi în
Vrancea, la Andreiaşu - la un an după experienţa din judeţul Buzău.
Bineînţeles că am aşteptat
cuminte (mă credeţi? ☺) un weekend liber şi am zbughit-o spre zona aceasta,
unde nu ne-au mai călcat paşii - sau cauciucurile maşinii - până acum.
Eu şi colegul
meu de apartament am fost în Andreiaşu pe la ora 14.00, pe 8 noiembrie
2014.
Dar înainte am admirat Milcovul (care
s-a ţinut scai de noi în aceste două
zile) dintr-o altă localitate vrânceană.
Punctul principal de pornire
către Focul Viu de la Andreiaşu este oraşul Focşani.
Urmează Drumul Naţional 2M: Focşani
- Odobeşti (pentru cei pasionaţi de vin şi nu numai) - Andreiaşu de Jos, 38 de
kilometri.
*Asfaltul e bun (a se citi
„proaspăt turnat” în multe porţiuni, a se citi „campanie electorală”), în ciuda
acelui „M”.
În Andreiaşu, din drum se iţeşte
podul cel vechi, cu indicatorul cel vechi pentru Focul Viu.
Peste câţiva metri, dai şi de
indicatorul proaspăt, pe care chiar nu-l poţi rata!
Treci Milcovul cel istoric şi, aşa cum scrie pe plăcuţă, de aici mai sunt
500 de metri până să vedeţi cu ochii voştri focul din pământ.
Până la rezervaţia
naturală o puteţi lua cu maşina sau cu pasul - noi am preferat pe jos,
fiindcă drumul nu este asfaltat şi e în pantă. Deşi maşina
este nouă acum, nu am vrut s-o chinuim prea tare; este totuşi maşina de
serviciu a colegului
de apartament.
Şi fiindcă... plimbare! C-am stat
destul jos în maşină!
Zece minute avem pe jos, pe şoseaua
comunală spre Andreiaşu de Sus.
Pe drum, întâlnim o troiţă cu...
cap de mort - măriţi fotografia şi faceţi un pic de zoom. O fi vreo „tradiţie”
prin zonă...?
Pe „traseu”, avem ocazia să ne
delectăm cu viaţa rurală în cel mai propriu sens.
AMENAJARE
În plus, până la Focul Viu accesul este înlesnit de
scări şi balustrade; sunt vreo cinci minute până sus.
Amenajare găseşti inclusiv la...
locul faptei, suprafaţa unde pământul se
aprinde este delimitată.
Pietrele pe care le vedeţi sunt
aduse acolo pentru a spori intensitatea flăcării.
Date „tehnice” despre Focul Viu de la Andreiaşu
☺ Se află la o altitudine
aproximativă de 500 de metri.
☺ Unele cercetări au ajuns la
concluzia că Focurile reprezintă rezultatul unei erupţii vulcanice.
☺ Câmpul de „focuri vii” de la
Andreiaşu este considerat cel mai extins din România - ca întindere (400 de
metri pătraţi) şi ca debit de gaz metan (50 de tone pe an).
☺ Flăcările pot măsura de la
câţiva centimetri la 50 de centimetri în înălţime.
☺ Dacă ajungeţi la Andreiaşu şi altă dată, sigur nu veţi
mai găsi acelaşi număr de focuri şi în acelaşi loc, la fel de mari sau de mici.
Natura e schimbătoare...
☺ În afară de gaz metan, în zona Focul Viu mai erup din pământ dioxid de carbon, azot şi heliu.
☺
În afară de focuri, zona de vizitat este populată
de mici (şi puţine) bălţi care au şi ele dedesubt gaz metan, dar nu se aprind.
Doar bolborosesc.
Mirosul de gaz din preajma
focurilor nu este pătrunzător, dar există... mai ales dacă ai nasul ascuţit.
Unele flăcări erau foarte mici,
le simţeai căldura doar la picioare.
Şi chiar te încălzesc, mai ales
dacă e frig afară!
Noi am avut noroc de vreme frumoasă,
vreo 12 grade Celsius.
Focurile Vii de la Andreiaşu mi s-au părut o ţâră mai
puternice ca la Lopătari - dar nu bag mâna în foc ☺ că aşa e... senzaţia e mai
puternică acum, din cauza timpului scurt care a trecut.
Totuşi, am făcut, ca în Buzău
(Lopătari), un experiment cu un băţ, pe care l-am lăsat să ardă.
Parcă s-a carbonizat mai
repede...
Parcă are aripi, nu?
Împletituri...
Flăcările îşi schimbă forma în
funcţie de vânt şi de condiţiile climaterice de moment.
SUS!
Ne-am urcat pe deluşor, prin
pădure, în căutare de... peisaje.
Iată contrastul de culori
În pădure...
Am înnoptat în Lepşa (850 m
altitudine), la 90 de kilometri de Andreiaşu de Jos.
POVESTEA merge mai
departe... într-un episod viitor.
Dacă vă face plăcere, mai citiţi din seria dedicată WEEKEND-ULUI
ÎN VRANCEA:
frumos ! am fost anul acesta acolo cu bicicleta plecand din focsani . Daca mai ajungi prin zona, Lacul Negru- Negrilesti ar fi o destinatie faina, dar vara !
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru pont! Notez în agenda pentru la anul.
RăspundețiȘtergereIoana
Nu-mi vine sa cred! Stai putin sa-mi torn o galeata de gheata pe capatâna,ca sa-mi revin (nu te provoc la Ice Bucket Challenge): adica ai trecut pe langa Manastirea Mera, singura manastire fortificata din Vrancea si singura ctitorie a familiei Cantemir si nu ai vizitat-o?
RăspundețiȘtergereSe pare că săptămâna aceasta v-aţi propus să mă trageţi de urechi :)
RăspundețiȘtergereWeekend-ul în care am fost în Vrancea a fost dedicat câtorva minuni naturale din judeţ - Focul Viu şi Cascada Putnei http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/11/weekend-in-vrancea-cascada-putnei.html.
Nu am avut timp de altceva, mai ales că ziua era scurtă; în Lepşa am rămas datori şi cu Cheile Tişitei.
Mie una îmi place să iau obiectivele fără presiunea timpului.
Eu şi „colegul" vom reveni în zonă.
Ioana
Mulţumesc pentru ajutor!
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
ȘtergereDar... care e ajutorul? :)