De ce din
nou Douglas Kennedy?
Pentru că am citit „la foc automat" trei
cărţi ale lui - una, Clipa,
v-am prezentat-o zilele trecute.
Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre
scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele
vieţii. Consecinţe.
Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să
dea în clocot.
Scrierile
lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.
Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a
plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De
profunzimea lui. De profunzimea vieţii.
Te atrage şi prin aspectele
psihologice şi filosofice bine conturate.
Meditaţii asupra vieţii.
Romanul
Clipa a devenit numărul unu pe lista mea cu romanele lui Douglas Kennedy, la...
egalitate cu Jocurile
destinului.
Ambele sunt cărţi cu atingere istorică, dar şi cu poveşti de dragoste tulburătoare, prinse
în contextul politic în care s-au desfăşurat.
Dar astăzi vreau să vă vorbesc despre celelalte
două cărţi ale lui Douglas Kennedy pe care le-am devorat în ultimele zile.
Şi fiindcă nu vreau să mă repet, vă voi ruga să
vizitaţi Camera
Douglas Kennedy (de fapt, separeul) pentru a înţelege mai bine
scrierile americanului care se bucură de recunoaştere peste tot în lume, mai
ales (paradoxal) în Europa.
Cele două cărţi, Farmecul discret al vieţii
conjugale şi Cinci zile, mi-au produs o stare
melancolică şi m-au pus pe gânduri, mai ales în privinţa relaţiei pe care o
trăiesc.
Toate accentuate de vremea de afară. VREAU SOARE!
Să se întoarcă odată din concediul nefericit pe care şi l-a luat, că ne-am
săturat!!!
În aproape toate scrierile lui Douglas Kennedy răzbate
tema închiderii de bunăvoie şi din motive diverse în ceva ce nu îţi (mai)
convine. În care nu te mai simţi confortabil – nu mai eşti tu însuţi.
Trebuie să
ne luptăm cu închisoarea pe care ne-o creăm - este un citat din Madame
Bovary a lui Flaubert, pe care Douglas Kennedy îl foloseşte în Farmecul
discret al vieţii conjugale.
Depinde numai de noi să vrem să ieşim din această
situaţie, apoi să luăm toate măsurile să ieşim din ea, cu tot riscul pe care îl
comportă.
Trecerea ireversibilă a timpului (vă amintiţi de Six
Feet Under?) este un alt mare subiect abordat atât în Cinci
zile, cât şi în Farmecul discret al vieţii conjugale.
FARMECUL
DISCRET AL VIEŢII CONJUGALE
Editura: Trei
Anul apariţiei în România: 2013
Titlul original: State of the Union (cartea a fost
publicată în premieră în 2005)
Din nou, la fel ca la Tentaţia,
titlul este înşelător.
Nu de tot...
Poate fi derutant pentru cei care se aşteaptă la
un studiu de caz asupra căsniciei.
Cartea este împărţită în două - perioada
tinereţii, 1966-1973, şi cea a maturităţii, 2003.
Viaţa liniştită a lui Hannah devine brusc publică.
Trecutul o urmăreşte.
În anii '60, tatăl lui Hannah era un profesor
universitar membru al unei mişcări ultraradicale. Era celebru pentru
activitatea pe care o desfăşura.
Mama (o pictoriţă cu expoziţii la activ) îi aduce
lui Hannah critici fără oprire.
Părinţii lui Hannah au vieţi destul de separate;
nu sunt despărţiţi la propriu, cumva se suportă unul pe altul în căsnicie,
între desele momente de răbufniri.
În aceste condiţii, Hannah îşi doreşte doar să îşi
întemeieze propria familie. Să fie fericită. Să lupte pentru fericire.
Se căsătoreşte de tânără cu Dan, un medic în
devenire. Activitatea lui îi duce într-un orăşel. Hannah încearcă să facă faţă
maternităţii şi vieţii conjugale.
Are o aventură, care durează câteva zile.
☺ Printre multe alte
aspecte, Farmecul discret al vieţii conjugale atinge aspectul BANILOR,
asemănător romanului Nu
pleca...
Siguranţa financiară, apoi obsesia de face (şi a
cheltui) cât mai mulţi bani versus implicaţiile pe plan psihic induse de acestea.
„Shopping-ul
a devenit activitatea culturală centrală a vremurilor noastre." (pagina
295)
☺
Unul dintre personajele-cheie din carte suferă de autism,
la fel ca fiul lui Douglas Kennedy.
Omul
Douglas Kennedy
CINCI ZILE
Editura: Trei
Anul apariţiei în România: 2014
Titlul original: Five Days (cartea a fost
publicată în premieră în 2013)
☺ Este cea mai recentă carte scrisă de Douglas
Kennedy şi cea mai recentă publicată în România a scriitorului.
Laura trăieşte de câţiva ani singurătatea în doi.
Soţul ei s-a îndepărtat de ea şi de (aproape) tot
ce înseamnă viaţa conjugală, are răbufniri de răutate nejustificate. Şi-a
pierdut locul de muncă de multe luni, iar pe capul femeii, tehnician radiolog,
au căzut toate responsabilităţile casei - inclusiv cele atât de vitale
financiare.
În meseria pe care o are, Laura are de-a face constant
cu moartea sau cu apropierea acesteia. Observă înaintea tuturor ce se petrece
în organismul unei persoane, dacă aceasta este condamnată sau salvată
pe moment.
„Am văzut
imediat cancerul. Ca întotdeauna când îmi dau seama brusc ce e, am icnit: mă
uit la începutul sfârşitului." (pagina 11)
Meseria începe să o afecteze din ce în ce mai mult
pe femeie.
Pesimismul i se accentuează, reflectează din ce în
ce mai mult la însemnătatea vieţii ei, la cum a decurs viaţa ei şi la ce putea
face pentru a fi mai bine, pentru a nu rămâne închisă în existenţa ei.
„Cum mi-am
permis să rămân ţintuită locului? Şi de ce atâţia oameni pe care îi cunosc s-au
convis singuri să accepte orizonturi limitate?" (pagina 32)
Laura are un fiu de 19 ani, care încearcă să îşi
facă loc în complicata lume a artelor şi de care face tot posibilul să fie cât
mai apropiată. Taică-său îl respinge şi îl critică la mare artă.
La o conferinţă pe teme medicale, Laura întâlneşte
un agent de asigurări. Fiecare vine cu propriile nefericiri.
Dar... fiecare are de făcut o alegere.
Vor lua amândoi aceeaşi decizie radicală?
Povestea de dragoste pare un pic exagerată - sau
n-am ajuns eu încă la 40+ ca să dau asemenea verdicte.
(Douglas Kennedy are 59 de ani, în caz că vă
întrebaţi.)
Ce m-a dat peste cap cel mai tare în cartea asta
sunt desele referiri la curgerea TIMPULUI.
Odată cu
înaintarea în vârstă, ai impresia că timpul trece din ce în ce mai repede.
Când a
trecut şi săptămâna asta, anul ăsta?, te întrebi tot mai des.
Ceea
ce ţi se părea enorm la patru ani acum e doar o picătură.
„Timpul se
micşorează o dată cu acumularea anilor. Sau, cel puţin, asta-i percepţia.
Realitatea empirică este că timpul nu se lungeşte şi nici nu se scurtează. (...) Ceea ce se schimbă este felul în care
îi simţim viteza - şi valoarea lui din ce în ce mai mare" (pagina 55)
Farmecul discret al vieţii conjugale şi Cinci zile au câte ceva în comun.
Subiectele de mai jos au fost pomenite în cele
două, măcar în treacăt.
☺ Relaţia
părinte - copil adult. Aceasta reprezintă una dintre TEMELE CENTRALE atât
în Farmecul
discret al vieţii conjugale, cât şi în Cinci zile
☺ Căsniciile
(care ajung) nefericite - o altă temă predilectă a lui Kennedy
☺ Depresia şi depăşirea într-o anumită măsură a
acestui obstacol emoţional
☺ Ateismul
„Una dintre
marile probleme la faptul de a nu crede într-un Dumnezeu care controlează tot
este că, atunci când se întâmplă lucruri îngrozitoare, nu te poţi consola cu
gândul că totul e conform unui plan divin." (pagina 315, Farmecul discret...)
„Care e
rostul tuturor străduinţelor şi suferinţei noastre cât timp suntem aici...?
(...) Cât îi invidiez pe oamenii care au o credinţă religioasă! (...) Trebuie
să fie minunat să spui: Da, la urma urmelor există un rost! Da, am să-mi petrec
restul veşniciei cu toţi cei pe care-i iubesc...
Dar vei da
şi de acei pe care nu-i iubeşti... de cei care te-au nedreptăţit în viaţa
vremelnică..." (pagina 477-478, Farmecul
discret...)
☺ Parisul - dorinţa de a ajunge în oraşul Turnului
Eiffel
☺ Alergarea
ca eliberare şi ca libertate
Precizare: Am citit cele două romane în ordine inversă, dar am ales să le
prezint în ordinea de mai sus în funcţie de impactul pe care l-au avut asupra
mea.
frumoase recenzii... Dupa sarbatori am sa reiau lectura, pâna atunci nu voi reusi sa ma concentrez. Multumesc pentru frumoasele recomandari - voi cauta în librarii, pote ca Mos Craciun va avea grija si în cadoul pentru mine va exista chiar unul din titlurile aici mentionate ;))
RăspundețiȘtergereo saptamâna placuta în continuare iti doresc!
Teoretic, nu ar fi o problema sa gasesti cartile lui Douglas Kennedy. Scriitorul a trăit (şi trăieşte, din câte ştiu eu) şi în Germania, iar creaţiile lui au fost publicate acolo.
RăspundețiȘtergereDoar să ai ghinionul ca ediţiile să se fi epuizat :(
Dacă îmi permiţi o recomandare, începe cu „Clipa" - pentru că e cel mai aproape de Germania, având acţiunea majoritar în Berlin.
Sau, dacă te tentează altceva dintre cele 7 cărţi ale lui despre am scris...
Spor la lectura, la anul! Şi o săptămână aşa cum îşi doreşti!
Ioana
Buna ziua ! Multumesc ! Foarte interesant cum poate cuprinde adevaratele aspecte din viata de zi cu zi. Multumesc pentru recomandare !O zi frumoasa in continuare, o saptamana cu bucurii, o saptamana in care soarele sa revina din concediul atat de ...prelungit ! Recunosc, ca si pe mine ma tulbura foarte mult vremea gen bacoviana, facandu-ma sa devin mult prea mult melancolica !
RăspundețiȘtergereMultumesc şi eu pentru vizită!
RăspundețiȘtergereDacă te atrage stilul lui Kennedy, îţi recomand şi alte cărţi - amănunte găseşti aici:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/03/douglas-kennedy-despre-sentimente.html
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/12/clipa-douglas-kennedy-intre-berlinul-de.html
Ioana