Traseu:
*Luncaviţa-Nifon – Vârful Ţuţuiatu şi
retur
Adică să fiu în Măcinul pe care îl pândesc de atâta amar de vreme şi să nu
mă cocoţ cel mai sus în Dobrogea? Nici nu se pune problema! ☺
Ne aflăm (mă rog, ne vom afla) la poalele satului Greci. De aici Domnului Ţuţuiatu i se mai zice şi Greci. Vârful Greci.
467 de metri altitudine pare o nimica toată. Doar pare. 300 de metri pe verticală
într-o oră... chiar sună a traseu de munte.
Ştiiiiiu, Braşovul însuşi e deasupra Ţuţuiatului,
cam la 600 m altitudine – dar acolo te teleportează
direct maşina, nu dragele tale picioruşe. ☺
Data: 22 mai 2016
Parcursul exclusiv prin pădure e răsfăţ curat faţă
de
canicula de ieri, prin „deşertul” de pe Culmea Pricopanului.
Întâlnim urme de porci mistreţi – cel puţin asta
se deduce din pământul scormonit.
Se merge lejer cam 20 de minute, aproximativ 100 m
în altitudine.
Cărarea urcă, apoi, (mai) pronunţat – în reprize
de 5-10 minute, nu vă speriaţi! ☺
Mai sunt vreo 200 de metri până sus. Pe verticală!
Bujor de Măcin. În Parcul Naţional Măcin cresc tipuri
de vegetaţie şi trăiesc specii de animale unice în România şi în Balcani şi rare
în restul Europei. (N-am întâlnit nici azi ţestoasa
dobrogeană...)
A ieşit să ne
salute!
Ieşirea din
pădure
Ce se vede de pe vârf, în caz de atmosferă
clară-clară:
În stânga, Vârful Ghinalţu (442 m). Mai exact, Piciorul Ghinalţului şi vechile cariere de
piatră.
☺ Vârful Ţuţuiatu
şi Piciorul Ghinalţului reprezintă un important punct de observare a
păsărilor, mai ales a celor răpitoare.
Într-un
tur de orizont aproape complet trecem la
catastif: spre nord, comuna Luncaviţa, Dunărea şi Lacul Cahul din Ucraina;
spre nord-est şi est se găsesc, împădurite, Dealurile Niculiţelului; spre
nord-vest şi vest se zăresc Culmea Pricopanului, oraşul Măcin şi Dunărea,
comuna Carcaliu (la sud de Măcin), iar în depărtare – oraşul Brăila; mai
departe, spre nord-vest – oraşul Galaţi şi furnalele Combinatului siderurgic.
Vârful Cavalu (430
m) – în plan apropiat, Culmea Pricopanului (mini-creasta
de Făgăraş) plus oraşele Măcin, Brăila
şi Galaţi - în
plan depărtat.
Ce să mai vedeţi în zona Munţilor Măcin
(judeţul Tulcea)
☺ În Turcoaia (20
de kilometri de oraşul Măcin) se află ruinele cetăţii
romane Troesmis.
☺ În comuna Cerna
(25 de kilometri de oraşul Măcin) găsiţi un centru de echitaţie – pentru lecţii
de călărie şi/sau plimbări prin Munţii Măcin. Nu
uitaţi să sunaţi pentru rezervare!
☺ Degustări de vinuri – Măcinul este recunoscut
pentru vinurile sale.
INDICATOARE.
Altitudini, durată
☺ Triunghi albastru: Luncaviţa-Nifon – Vârful Ţuţuiatu (467 m) aproximativ 1 oră (la noi au fost 50 de minute)
Coborârea durează în jur de 40 de
minute.
TOTAL: 2 ore, cu tot cu pauza măricică de pe vârf.
Denumirea
corectă e „Ţuţuiatu”, nu „Ţuţuianu”
O altă cale de acces spre Vârful Ţuţuiatu, din
comuna Greci, este descrisă de cei de la ecomuntiimacinului.wordpress.com.
Alte trasee în Munţii Măcin găsiţi AICI.
☺ De mare ajutor în drumeţie şi pentru redactarea
acestui material mi-au fost
blogul Alexandrei şi cel al lui Andrei.
Mulţumesc!
SURSĂ de APĂ
Se auzea un
izvoraş/pârâiaş în stânga potecii mari, jos, în sensul de mers spre Ţuţuiatu –
nu am coborât până la el.
Cum ajungeţi la Vârful Ţuţuiatu, din Munţii Măcin, pentru traseul montan cel mai scurt (cu pornire din Măcin)?
Din
oraşul Măcin (judeţul Tulcea) mergeţi pe pe traseul Jijila – Văcăreni –
Luncaviţa (DN 22, aproximativ 20 de kilometri).
Faceţi
dreapta spre Nifon (pe DJ 222 A, aproximativ 10 kilometri, pe asfalt), prin Valea Fagilor.
În
apropiere de Pasul Teilor, când întâlniţi o
barieră (sper să o găsiţi
ridicată!), pe partea dreaptă, mai mergeţi 2 kilometri, pe un drum forestier, până
întâlniţi marcajul triunghi albastru – îl găsiţi pe partea stângă a sensului de mers.
☺ Din Bucureşti până în oraşul Măcin sunt 240 km;
☺
Din Constanţa până în Măcin sunt 155 km;
☺
Din Tulcea până în Măcin sunt 80 km;
☺
Din Galaţi până în Măcin sunt 30 km;
☺
Din Brăila până în Măcin sunt 20 km.
!!! DE REŢINUT !!!
Taxă
pod peste Dunăre, la Giurgeni: 11 lei.
Mi-am mai îndeplinit un vis... turistic odată cu Munţii Măcin, după muuulte
luni de aşteptare.
Pe atunci, speram ca şi Vârful Moldoveanu să se alăture curând cuceririlor. Iată şi visul, peste trei luni:
Destinaţiile
în Măcin, mai 2016:
Şi acest Vârf Ţuţuiatu!
Titlul de mai sus (al articolului) se vrea
ironic... dar ştiu că sunteţi smart
şi v-aţi prins deja! (muntele nu se cucereşte, oricât de... mic ar fi el...)
...şi-am încălecat
pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa. Mă voi întoarce în Măcin!
Frumoase plaiuri avem! Si ni le arati atat de frumos!
RăspundețiȘtergereMinunate imaginile, dar tare m-am bucurat de poza cu melcul!!! Simpatica foc!
Noi excursii minunate iti doresc, cu mare drag!
Să vezi „la faţa locului" şi broscuţe ţestoase :) Eu, din păcate, nu le-am văzut decât în poze prin Măcin, că s-au ascuns, pesemne, la vederea noastră :) În ambele zile!
ȘtergereMulţumesc pentru urare, asemenea!
Ioana
Corectati, va rog, Ghiunaltzu cu Ghinaltzu (nu am diacritice pe telefon). Exista si harti pe net cu M-tii Macinului. Este nr 2 dobrogean, trebuie scris corect, din respect pt el :)
RăspundețiȘtergereOK! Mulţumesc pentru sesizare! Era o greşeală de tipar :)
ȘtergereIoana
Asa este, Muntele nu se cucereste. De cele mai multe ori iti permite sa-i atingi culmile, dar sunt si zile in care Muntele este morocanos si se burzuluieste....si te intorci acasa daca esti destept, pentru ca El nu pleaca nicaieri, il gasesti tot acolo si alta data, poate in toane mai bune. Pentru fiecare varf atins am multumit Muntelui ca mi-a ingaduit aceasta bucurie, cand m-a intors din drum i-am multumit ca mi-a ingaduit sa ajung acasa cu bine. Muntele te modeleaza frumos cu fiecare poteca parcursa, iti arata care e locul tau, te intareste si te curata de "toxinele" civilizatiei.
RăspundețiȘtergereCe frumos spus!
ȘtergereCred că orice completare de-a mea ar ştirbi trăirea aceasta a Muntelui...
Ioana