Verde la Roşu trage!
Asta-i combinaţia mea preferată! Două culori
super-pozitive: optimism, speranţă, linişte, relaxare, calm, prospeţime,
emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune,
FERICIRE şi, peste toate, armonia naturii.
Roşu şi verde – opuse şi atât de surprinzătoare împreună...
Dar despre ce vorbim noi azi cu Roşu şi Verde?
Vreţi să vă bucuraţi de pădure
şi deltă fără să vă îmbarcaţi
în vreun mijloc de transport din Bucureşti? Iată soluţia!
La un pas de Bucureşti, în continuarea Lacului Morii sau pornind direct din Cartierul Militari,
te opreşti într-o zonă sălbatică – pădure şi mini-deltă, un paradis de
primăvară!
☺ Satul Roşu este parte componentă a comunei
Chiajna, judeţul Ilfov, aflată în continuarea Cartierului Militari din
Bucureşti.
Denumirea
„Chiajna” ar proveni de la Doamna Chiajna,
soția domnitorului Ţării Româneşti Mircea Ciobanul,
proprietarul moșiei pe care s-au stabilit primii locuitori de aici – ani de
domnie 1545-1552; 1553-1554; 1558-1559.
Doamna Chiajna era fiica domnitorului Moldovei Petru Rareș și nepoata lui Ștefan
cel Mare.
Prima
atestare documentară a localităţii Chiajna datează din 1787.
După ce vă delectaţi cu superlativele naturii, nu
uitaţi de Mănăstirea Chiajna şi de legendele ei! – vă
povestesc un pic mai jos.
Poveştile FOTOgrafice a trei zile nebun de frumoase
Sunt subiectivă până în măduva oaselor... dar, ce
să-i faci?, m-am născut primăvara!
Pentru mine, primăvara
e cea mai frumoasă perioadă a anului.
I-am dedicat
o serie de materiale, iar ea mi-a dăruit din seninul infinit.
Primăvra, soarele face verdele mai... verde, iar
luciul apei îţi mai fură din frământările de zi cu zi.
Am uitat de acompaniamentul păsărelelor...?
...Nu vi se pare că suntem şi noi un pic mai
liberi primăvara...?
☺ Mi-am permis să citez
un pic de AICI.
22 martie, paradis al florilor şi al apusului
Măsuraţi,
vă rog, liniştea!
30 martie, explozii de verde, alb, galben şi roşu
„Picături”
de copaci
Perdeluţe
fermecate
Prin
stufăriş
Alb-verde
Apus pe mal
Roşu
3 aprilie, un alt dans al primăverii
În fuga noastră,
am furat un pic de verde
Cum ajungi în pădurea şi delta de la marginea Bucureştiului (Lacul Roşu
Chiajna)?
De la staţia de metrou Crângaşi
până în Chiajna, ocolind Lacul Morii sau direct din Cartierul Militari. Dacă veniţi din Crângaşi, la pod urmaţi cărarea care se lasă în dreapta, pe lângă râul Dâmboviţa.
Vă puteţi întoarce în Bucureşti direct din
Roşu-Chiajna, prin Cartierul Militari.
CE SĂ MAI FACI PRIN CHIAJNA – ROŞU
☺ Pe Balta Roşu (Lacul Roşu – Chiajna) se
poate practica pescuitul.
☺ La Grădina Zoologică din Chiajna, intrarea este liberă. Se află în
apropierea stadionului. În jurul grădinii zoologice este amenajat un loc de
joacă. Sau invers, parcul e în jurul zoo, nu mai contează...
Grădina Zoologică din Chiajna este de dimensiuni
mici, nu vă aşteptaţi la prea multe, dacă sunteţi fascinaţi de aşa ceva.
Mie una îmi lasă un gust cel puţin amar animalele închise în
cuşti – lipsite de libertate, înghesuite, chinuite, în cuşti minuscule.
Ciţiţi AICI
câteva impresii despre Grădina Zoologică din Chiajna.
☺ Cel mai
important obiectiv în localitate îl reprezintă ruinele Mănăstirii Chiajna.
În jurul Mănăstirii se află două cimitire.
Denumirea completă a monumentului
istoric este Mănăstirea Chiajna-Giuleşti (Mănăstirea Doamna Chiajna).
Este situată la marginea Cartierului bucureştean Giulești (Cartierul
Giuleşti-Sârbi), pe malul nordic al Dâmboviței, în apropierea căii ferate
Bucureşti - Craiova.
Mănăstirea Chiajna poartă hramul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul” și „Sfinții Martiri
Brâncoveni”.
(sursa
foto: crestinortodox.ro)
Construcția
ei – în stil neoclasic – a durat zece
ani, în perioada 1780-1790.
Avea/are 18 metri
înălţime, 43 de metri lungime, iar zidurile – o grosime de până la 2 metri.
Se intenţiona ca
Mănăstirea Chiajna să fie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult
românești ale vremii. Din nefericire, a fost atacată de turci chiar înainte de
sfințire. Datorită dimensiunilor considerate mari pentru acea perioadă, otomanii ar fi crezut că în acel loc se află o cetate.
În
timpul lui Mihai Şuţu (1730-1803; ani de
domnie 1783-1786; 1791-1792; 1801-1802 în Ţara Românească şi 1792-1795 în Moldova), Mănăstirea Chiajna funcţiona. O dată cu
izbucnirea ciumei din 1792, a fost părăsită.
*Unele
documente indică faptul că lăcaşul ar fi fost abandonat, tot din pricina ciumei,
chiar mai devreme de 1792, în vremea lui Alexandru Ipsilanti (1725-1807, ani de
domnie 1774-1782; 1796-1797 în Ţara Românească şi 1786-1788 în Moldova).
Una
dintre legendele Mănăstirii spune că
mitropolitul de atunci al Ţării Româneşti, Cosma Popescu, şi-a găsit sfârşitul
aici, răpus de ciumă.
De
atunci, oamenii au început să creadă că Mănăstirea
Chiajna ar fi blestemată şi au părăsit-o. Clopotul cel mare al bisericii a
fost înghiţit de ape după ce râul Dâmboviţa s-a
umflat. Unii spun că ar fi fost aruncat intenţionat în apă sau – conform
altor suse – furat.
Cutremurul
din 1977 a adus prăbușirea turlei
Mănăstirii Chiajna. Lăcaşul este în continuă degradare (cad des cărămizi din
ea) din cauza avioanelor care circulă la joasă altitudine şi a trenurilor ce
trec în viteză pe calea ferată din apropiere.
Legendele care circulă în zonă sunt legate de găsirea
cadavrelor mai multor tineri în jurul Mănăstirii Chiajna.
*Criminalistul
Traian Tandin (născut în 1945),
autorul mai multor romane poliţiste, a anchetat o crimă petrecută în apropierea
mănăstirii.
Noaptea,
aici s-ar zări umbre înfricoşătoare şi focuri şi s-ar auzi zgomote demne de
filmele de groază.
În
nopţile cu lună plină, ar răzbate bătăile
vechiului clopot. Alţii spun că la ruine s-ar aduna şi şi-ar desfăşura
ritualuri diverse grupuri sataniste.
Pe
unul dintre zidurile mănăstirii, de sub tencuială, a apărut o imagine
misterioasă. Aceasta ar semăna cu chip feminin – poveştile spun că ar
fi chipul domniţei Ancuţa, fiica Doamnei Chiajna,
care ar fi fost ucisă din ordinul mamei ei după ce se fugise fără aprobarea sa
cu bărbatul iubit.
De
asemenea, imaginea ar semăna cu un înger sau cu Sfinxul
din Bucegi.
Deşi s-a tot
pomenit de restaurarea Mănăstirii Chiajna, se aşteaptă încă începerea
lucrărilor...
Astăzi, Mănăstirea
Chiajna este refugiu al oamenilor fără adăpost, al câinilor maidanezi şi al
tinerilor teribilişti. A fost folosită şi ca decor pentru mai multe
videoclipuri. Este împodobită cu o
serie de graffiti.
Mănăstirea Chiajna
este şi un loc prielnic pentru alpinism.
☺ La Chiajna aveţi şi un important parc de
distracţie / aventură.
...şi meciurile echipei de fotbal Concordia Chiajna ☺
FOTO: Adrian Botescu
Ioana, mă tot uit de azi dimineaţă şi nu reuşesc să mă lămuresc ce flori sunt cele din covorul alb din primele imagini. Ba mi se pare că sunt zambile sălbatice, ba că nici vorbă, parcă şi fotograful a vrut să păstreze misterul (splendide fotografii, apropo) :). Deci, luminează-mă, te rog, şi pe mine. Ce flori sunt?
RăspundețiȘtergereFrumoasă (şi) primăvara voastră!
Cineva zicea că sunt brebenei... dar nu sunt sigură :)
ȘtergereDaaa, brebenei. Niciodată n-am văzut atâţia albi, am întâlnit tot din ăia mov cu câte unul alb printre ei. Mersi! :)
ȘtergereIntr-adevar, niste locuri de un pitoresc incredibil si care nu pot fi uitate niciodata. Frumos expus!
RăspundețiȘtergereMulţumim!
ȘtergereIoana
Foarte fain acest covor de brebenei albi si intr-adevar nici mie nu mi-a fost dat sa vad pana la aceste imagini, atat de multi brebenei albi. SUPER FAIN !
RăspundețiȘtergereEu abia aştept „replay-ul" din martie anul viitor! :)
Ștergere