Traseu:
*Cheia – sub Vârful Zăganu – „La lanţuri” – Vârful Gropşoarele – Şaua
„La Răscruce” – Cabana Muntele Roşu – Cheia
Într-o formulă restrânsă faţă de cea din final de februarie, am retrăit
Ciucaş
– Poveste senină, varianta septembrie.
Eu nu cunosc decât o secţiune din traseu (Culmea Zăganu – Gropşoarele), Cornelia şi
Mihai n-au umblat prin Ciucaş decât iarna.
La treabă cu noi! ☺
Data: 16 septembrie
2017
Se anunţa un ultim weekend cu vreme
adevărată, înainte să pice brusc toamna rece ☺. Şi iarna
(ninsorile pe munte), ca să fie la pachet.
Ne-am urcat pe o parte a muntelui şi am coborât pe cealaltă.
Primul punct de reper e în Cheia
– marcajul de pe partea dreaptă a drumului, venind
dinspre Vălenii de Munte.
Cel mai uşor vă orientaţi după indicatoarele din faţa Hotelului Cheia.
Urcăm...
în plimbare, printre razele de soare ce picură în pădurea verde-arămie, pe
urmele maratoniştilor care s-au întrecut pe aici cu o săptămână în urmă.
La graniţa cu luminişul
Din Poiana Zăganu, la ieşirea din pădure, ni se întinde
covorul roşu al Împărăţiei de Stâncă. Stropit cu explozii de verde.
Începe
vag să se desluşească Creasta Zăganului – abruptul Zăganului. Şi primele moţuri de Ciucaş!
La Stâna Zăganu (1346 m altitudine) din poiana
sus-numită a fost linişte şi pace, deşi am tot citit despre câinii fioroşi care
îşi fac veacul aici. E toamnă deja şi
s-au retras pe la casele lor,
probabil.
Gata cu
tânjala! ☺ Pantele-s
ceva mai pronunţate; nimic expus, doar efort un pic-uţ sporit.
Cum nu
mai avem acoperiş deasupra capetelor (copacii), vântul îşi pune suflul în
funcţiune. Măcar aşa nu ne ia zăpuşeala pe sus. Că de cald e caaaaald.
Vănătorii de peisaje
Cabana (Complexul) Muntele Roşu,
1280 m
În zare, drumul spre Vârful
Ciucaş (1954 m), Ţigăile şi Turnul Goliat (Moşul cu Oile)
Cheia magică de la picioare
Un indicator căzut în iarbă a fost (re)montat pe stâlp de băieţii din
trupă, Mihai şi Cătălin.
Vă povestesc mai jos ce-i cu
acea căciuliţă de stâncă
Pe unde am venit
Ne strecurăm prin mica strungă (Poarta/Podul de Aramă) ce desparte Vârful Zăganu (1817 m) – în stânga noastră – şi Turnul de Aramă, în dreapta.
☺ Traseul marcat nu urcă pe Vârful Zăganu!
Poiana Gropşoarele
Şi Ciucaşul are porţiunea sa „La
lanţuri”! ☺
Zona „La lanţuri” pare un pic sperietoare, în teorie. În practică, nu
prea ne-am sprijinit de cabluri – aderenţa la stâncă era foarte bună. Bucata echipată cu cablu (că lanţ nu e ☺) n-are o
lungime prea mare.
Cablul este de mare ajutor în condiţii de vreme umedă sau zăpadă.
Creasta Zăganului
Niţeluş grohotiş... să nu uităm
că suntem pe munte ☺
În fundal, Munţii Bucegi
Loc ideal de popas
O bucată din Culmea Şuviţelor şi
Carpaţii de Curbură
Culmea Şuviţelor, integrală
Cele mai... minuscule flori
Am mâncat, ne-am odihnit... ce mai avem de făcut? Aaa, panta aia din faţă,
pân’ pe vârf. Să călcăm acceleraţia! ☺
Vârful Gropşoarele (1883 m) este al doilea ca altitudine din
Masivul Ciucaş şi cel mai înalt vârf de pe Culmea
Zăganu-Gropşoarele.
În fundal, Vârful
Ciucaş (1954 m) şi, la poalele lui, Cabana
Ciucaş (1595 m)
Culmea Gropşoarele-Zăganu, pe
care ne vom plimba mai departe.
În stânga, sondele seismice de
pe culme (detaliu, mai jos) – în acea zonă sunt aproximativ 1850 m altitudine
Agale pe Culmea
Gropşoarele
Cabana
Ciucaş (1595 m) şi Vârful
Ciucaş (1954 m), mai bine conturate
Dacă vă era dor de Cabana
Muntele Roşu...
E timp şi de o privire în urmă
Detaliul promis cu sondele seismice
Coborârea propriu-zisă până la Cabana Muntele Roşu (1280 m) începe din
Şaua „La Răscruce” (1805 m).
Spre Cabana Muntele
Roşu
Traseul ocoleşte Vârful Muntele Roşu (1765 m) pe o curbă de nivel.
Ni s-au pregătit şi câteva păntuţe bune prin pădure, la vale. Ţin minte
că am tras ceva pe aici la deal, în
martie anul trecut, când n-am putut ajunge pe Vârful Gropşoarele din cauză de
vânt dement.
Vârful Muntele Roşu, în stânga
Cea mai bună privelişte de azi
asupra Cabanei
Ciucaş şi asupra Vârfului
Ciucaş
Oficial, Cabana Ciucaş rămâne (mai) sus.
Cabana Muntele Roşu
– Cheia, prin pădure
Trecem în viteză pe lângă staţia seismologică, pe lângă Salvamont şi Cabana
Silva, în vecinătatea Complexului
Muntele Roşu.
Ne scufundăm direct în
pădure, fără a ne intersecta cu drumul
de maşină Cheia – Cabana Muntele Roşu (1280 m altitudine), proaspăt
asfaltat.
Ieşim în Poiana Gropşoarele, apoi intrăm
pe drumul forestier „Gropşoarele”, unde se poate campa, unde copiii se pot juca
în voie şi unde plimbările solicită efort minim.
ATENŢIE! Aceasta nu este zonă de picnic!
E prima oară în ultimii patru ani când pun bocancii pe aici şi nu nimeresc Vârful
Ciucaş (1954 m altitudine).
Ca idee, nu că ar conta o bifă
în plus sau în minus.
INDICATOARE.
Altitudini, durată
Ciucaşul e muntele
tuturor.
Traseele (uşoare şi
medii) sunt şi pentru începători, şi pentru „avansaţii” care au ca scop
relaxarea.
☺ Cruce roşie:
Cheia (~ 950 m altitudine) – sub Vârful Zăganu (1817 m) – „La lanţuri” – Vârful
Gropşoarele (1883 m) 5 ore şi 15 minute (incluzând
pauze luuungi) – Şaua „La Răscruce” (1805 m) 30 de minute
☺ Triunghi
roşu: Şaua „La Răscruce” – Cabana Muntele Roşu (1280 m) aproximativ 1 oră
☺ Punct
albastru: Cabana Muntele Roşu – Cheia aproximativ
1 oră
TOTAL: 8 ore şi 30
de minute (inclusiv
popasurile lunguţe)
Distanţa străbătută:
15,5 kilometri.
SURSE de APĂ
Nu am întâlnit niciun izvoraş pe parcurs.
Apă găsiţi când ajungeţi la Cabana Muntele Roşu.
Ciucaşul e un munte uşurel ca dificultate, comparabil
cumva cu Ceahlăul.
Poate în Moldova sunt ceva urcuşuri mai abrupte şi ceva mai multă stâncăraie.
Nici Ceahlăul, nici Ciucaşul nu ating 2000 de metri pe
verticală – 1907 m (Ocolaşul Mare, însă cu acces restricţionat), respectiv 1954
m (Vârful Ciucaş).
NOTĂ: Fotografiile sunt
realizate de „Poveştile mele”, Mihai şi Cornelia.
☺ Singura problemă cu CFR-ul de data asta am trăit-o
dimineaţă, în Gara de Nord a Bucureştiului – la ora 5:40 erau deschise doar 4
casierii dintre cele vreo 20 existente în acea parte a gării.
Punctele de încasare funcţionale sunt apropiate, să nu fie loc să
respiri. Cozi de cozi (c-aşa-i românul... cu mania cozilor), rugăminţi de
„lăsaţi-mă în faţă, că pierd trenul” la tot pasul.
Să toooot trăiască CFR-ul aşa!
Sper sa nu te plictisesti de ceea ce spun de fiecare data, dar asa simt: excursiile tale sunt minunate si chiar daca nu reusesc mereu sa le "vizualizez" complet, chiar imi face bine sa le vad!
RăspundețiȘtergereNumai bucurii sa ai tu si cei dragi tie! <3
Atât de mult înseamnă pentru mine "repetarea" aceasta! Sincer.
ȘtergereLa cât mai multe bucurii... reale, dar şi vituale! :)
Fain ! Poze, date, si totodata intreaga povestea. Dealtfel imi amintesc cu deosebita placere de acesti munti, odata pe la 1986, cand am urmat acest traseu, pornind de la vechea Cabana Ciucas unde inoptasem, pe intreaga Culme a Zaganului pana la Cheia impreuna cu un prieten. Apoi am refacut acest traseu de culme, singur de data aceasta pe la Cabana Muntele Rosu, La Rascruce, Gropsoarele, Turnul de arama, stana, Manastirea Cheia, in perioada florilor de bujor, iunie 2013. Trairi si impresii greu de uitat, iar pe 16. sept. '17. fiind la Vanturis si Furnica in Bucegi (momentul povestii de fata, daca nu gresesc). Mi-a facut mare placere sa redescopar impresii si poze ale unui traseu urmat si de mine. Multumesc !
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru împărtăşirea acestor amintiri!
ȘtergereCe drăguţ că ai "prins" vechea Cabană Ciucaş - eu nu am văzut decât ruinele, pregătirile pentru noua construcţie şi actuala cabană (unde sunt şi imagini de arhivă, în hol).
Nu greşeşti, pe 16 septembrie 2017 am bătut noi Ciucaşul :)
Rzul bujorilor l-am găsit şi noi (parţial) aici:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/05/recomandarea-lunii-bucuria-de-fi-in.html
Ioana
Multumim frumos pentru această postare care ne va fi de mult folos in drumetia de miine!
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere!!!
Ștergere