Ce-am mai aşteptat eu întâlnirea cu Cozia!
De câţi ani o (re)programez? Parcă nici nu mai ştiu...
Hai, că de data asta mi-a ieşit! ☺
Coborâm din autocarul de Bucureşti, hotărâm să nu ne mai complicăm cu
alte mijloace de transport şi să ne folosim picioarele până la intrarea în
traseul de Cabana Cozia, unde ne oprim azi.
E ceva de mers, avem de traversat
staţiunile Călimăneşti şi Căciulata şi încă vreo doi kilometri până la
Mănăstirea Turnu, unde se termină asfatul.
Data: 15 octombrie
2017
Pe Dealul Negru, din autocar
E duminică, iar la Mănăstirea Cozia e cam zăpăceală... ăăă, voiam să
zic aglomeraţie. Nu intrăm, nu pozăm, trecem mai departe.
Oltul şi nebuniile sale
Ce-aş mai fi zăbovit aici! Nu avem la dispoziţie decât o zi şi pentru
plimbare, şi pentru traseul lunguţ, deja-s orele prânzului. Data viitoare
lungesc mini-vacanţa la trei zile, să fie în tihna-tihnelor!
Cele dintâi imagini sunt ale unei insule aparţinând lacului de
acumulare al hidrocentralei Călimăneşti de pe Olt, legată de staţiune printr-un
pod. Adi îmi povesteşte că aici se află Schitul Ostrov (Mănăstirea Ostrov). Caut repede
informaţii.
Explicaţia numelui „Ostrov”
e simplă: schitul este construit pe un ostrov
– „insulă (situată mai
ales în mijlocul unui râu sau al unui lac)”, conform dex.ro.
Ctitorii mănăstirii sunt
domnitorul
Ţării Româneşti Neagoe Basarab și soția sa, Despina. Schitul Ostrov
a fost construit în perioada 1518 - 1522, pe locul unei biserici din lemn
datând din secolul al XIV-lea.
☺ Din vremea lui Neagoe Basarab s-au păstrat trei icoane, care se află
în custodia Muzeului de Artă al României.
☺ Schitul Ostrov este primul
așezământ monahal de călugăriţe atestat documentar pe actualul teritoriu
românesc – pe aceeaşi temă vezi şi povestea
Mănăstirii Corbii de Piatră din judeţul Argeş.
În acest lăcaş de cult s-au călugarit soţia lui Neagoe Basarab, Despina,
dar şi mama
lui Mihai Viteazul.
Un incediu distrugea, pe 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile
mănăstirii. În 1940, acestea au fost rezidite pe vechile temelii.
Mănăstirea Ostrov are hramul „Naşterea Maicii Domnului”.
☺ La sfârșitul anilor ’70, râul Olt trecea prin lucrări de amenajare
hidroelectrică. Insula pe care este amplasat Schitul Ostrov a fost înălțată cu
6 metri, distrugându-se astfel o floră seculară de fagi, stejari și brazi.
Astăzi, insula (ostrovul) este parc de agrement, ce găzduieşte de 47 de
specii de arbori, arbuşti şi trandafiri.
(foto: ramnicuvalceaweek.ro)
Releul de pe Masivul Cozia începe să ne supravegheze orice mişcare.
Trece trenul!
Eeee-he-heeei... e ceva cale până sus! Cum traseul nu-i direct prin
pădurea din faţă... să ne mai plimbăm puţin ☺
Castrul roman
Arutela (reconstruit)
În apropierea Mănăstirii Cozia, înainte de a ne avânta pe barajul Oltului, chiar pe drumul naţional (DN 7 Bucureşti
– Nădlac), ne sare în ochi un indicator... istoric: Castrul roman Arutela. Întrezărim
monumentul istoric printre ramurile copacilor, pe malul celălalt al râului.
A fost construit, între anii 137 şi 138, de un detașament de arcași
sirieni, în vremea Împăratului Hadrian
– Publius Aelius Traianus Hadrianus; a trăit în perioada
76-138 şi a fost împărat între 117 şi 138.
Castrul Arutela făcea parte din „drumul Oltului” al Imperiului Roman, un
drum ce avea caracter rutier şi militar.
☺ Construcţuia romană a fost descoperită la sfârşitul secolului al
XIX-lea, în timpul unor lucrări efectuate de Ministerul Domeniilor pentru
captarea apelor termale sulfuroase.
După 1980, o parte a vechiului castru a fost strămutată pentru a face
loc Barajului Turnu de pe râul Olt.
De pe baraj vă transmit
vederi cu Oltul printre stânci, ce aduc la suprafaţă aminiri dragi ale peisajelor
de poveste de la Cazanele Dunării.
Un calcul simplu: 6 kilometri până aici, încă doi până la Mănăstirea
Turnu.
Muntele Basarab (component al
Munţilor Căpăţânii)
Spre Mănăstirea Turnu
Punem benzină la Mănăstirea Turnu. Să vă povestesc un pic:
Administrativ, lăcaşul de cult aparţine de oraşul-staţiune Călimăneşti
şi se află pe Strada Basarab Neagoe 55A, la 600 de metri de stația (halta) CFR
Mănăstirea Turnu.
☺ Denumirea „Turnu”
provine de la un turn aflat pe stânca numită „Piscul lui Teofil” – construit de legiunile romane din Castrul Arutela.
În secolul al XV-lea, câţiva călugări de la Mănăstirea
Cozia s-au retras aici. La jumătatea secolului al XVI-lea, când au sosit
mai mulţi monahi, a fost înălţată o biserică din lemn, întemeindu-se „Schitul
de după turn”.
Ctitorii de la Turnu sunt consideraţi pustnicii Daniil și Misail.
În 1676, pe locul bisericuţei din lemn a fost ridicată o ctitorie a
episcopului de Râmnic, Varlaam, viitor mitropolit al Ţării Româneşti. Construcţia
unei a doua biserici, mai mari, a fost terminată în 1901. Tot atunci, Schitul Turnu era ridicat la rang de mănăstire.
Un puternic incendiu s-a produs la Turnu în 1932; întregul ansamblu a
fost refăcut în 1933.
În 1961, Mănăstirea Turnu a fost desfiinţată şi transformată în casă de odihnă pentru personalul
Episcopiei Râmnicului şi Argeşului – a redevenit aşezământ monahal (schit) în
1975, aflat însă în subordinea Mănăstirii Cozia. Abia în 1988 a revenit la statutul de mănăstire.
Clădirile mănăstirii au suferit deteriorări la cutremurele din 1977,
1985 şi 1990.
☺ Mănăstirea Turnu are are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului”.
Cei care ajung la Mănăstirea Turnu trebuie să se oprească şi la chiliile săpate în stâncă locuite de primii pustnici turneni. De asemenea, în incinta
aşezământului monahal se află două peşteri unde trăiau pustnicii.
☺ Dacă nu dispuneţi de maşină personală, la Mănăstirea Turnu ajungeţi
cel mai uşor din halta CFR „Mănăstirea Turnu”.
Gata pauza! Spor la pante!
TOTAL plimbare
Călimăneşti – Mănăstirea Turnu: 1 oră şi jumătate
Distanţa străbătută:
8 kilometri.
(Distanţa străbătută în acea zi, inclusiv traseul montan
Mănăstirea Turnu – Cabana Cozia: 18,8
kilometri.)
În schema de mai sus este inclus
şi traseul de munte al zilei, până la Cabana Cozia
Urmează traseul de munte, cu vântul cel năvalnic, cu Făgăraşul
şi Oltul îngemănate, cu belvederi nepreţuite, dar şi cu o altă mănăstire în
cale.
NOTĂ: Fotografiile
sunt realizate de Adrian
Botescu.
Te ADMIR!
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :)
ȘtergereIoana
Ce toamna! Și ce locuri faine!
RăspundețiȘtergereDe când ţin să merg în Cozia... aşteptarea mi-a fost răsplătită din plin!
ȘtergereÎntr-adevăr, toamna asta a vut nişte culori aproape de nedescris - şi în România, şi în Franţa :)
Si noi am vizitat aceste locuri la final de Octombrie si inceputul lui Noiembrie, in vacanta copilasilor! Superba zona si cred ca ne vom intoarce ;)
RăspundețiȘtergereEu sigur mă voi întoarce! :)
ȘtergereE magie pură... mai ales toamna.