A Patch of Blue (1965, cu Sidney Poitier). Omenie şi prietenie

Într-o poveste ce presară elemente din basmul „Cenuşăreasa” şi din filmul super-tragic Precious (de peste muuulţi ani, 2009), Selina e o fată super-sensibilă de aproape 18 ani, OARBĂ.

Ea trăieşte într-un apartament minuscul împreună cu mama şi bunicul ei - în fapt, o singură cameră, fără uşi despărţitoare. Ai crede că cei doi au grijă de ea şi o susţin pentru a-şi depăşi condiţia, pentru a nu se simţi altfel.

Din contră.

Selina face tot ce ţine de treabă în casă, nu a mers la şcoală (fiindcă nu a interesat pe nimeni subiectul), bunicul e un mare beţiv. Însă acesta îi mai ia apărarea fetei - în faţa mamei - când nu are minţile înecate de băutură.

Iar mama ei este... cea din cauza căreia Selina trăieşte cu HANDICAPUL orbirii. Rose-Ann, căci despre ea vorbim, e prostituată şi îşi aduce clienţii direct acasă. Pe când avea 5 ani, Selina s-a aflat în mijlocul unei dispute dintre mama şi tatăl ei - recent întors din război, acesta şi-a surprins nevasta cu un un alt bărbat. Rose-Ann a apucat o sticlă cu o substanţă (filmul nu e clar în privinţa substanţei; se pare că a fost ceva acid). Sticla nu l-a nimerit pe tată - a ricoşat direct în ochii fetiţei. În prezent, cicatricele din jurul ochilor Selinei sunt vizibile.

Femeia, Rose-Ann, îşi tratează copilul ca pe ultimul gunoi. Unde mai pui că, nu cu mult timp în urmă, Selina a fost violată de unul dintre clienţii mamei!!!

Până aici, tristeţe la superlativ. Însă nu o vezi pe fată plângând ori lamentându-se. Ba, pare că radiază de optimism, are o veselie - interioară şi exterioară - pe care mulţi oameni „normali” nu ar şti unde să o găsească.

VINE ŞI LUMINA!

Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii (2013, cu Emma Thompson, Tom Hanks). Disney dezgheaţă inimi - pe cele mai... încăpăţânate

(În caz că nu aţi observat, umbra lui Tom Hanks e... Mickey Mouse, iar cea a Emmei Thompson - Mary Poppins!)

Să-mi fie ruşine! Până dăunăzi, nu am avut habar cine a scris Mary Poppins!

Trebuia să vină filmul ăsta ca să îmi deschidă ochii.

Dar Saving Mr. Banks (produs de COMPANIA DISNEY) a făcut mai mult decât atât: mi-a deschis inima, sufletul, m-a introdus în lumea magică a lui Walt Disney (Tom Hanks) - ambiţiosul vizionar şi visător deopotrivă.

Seriale 2013 - Topul meu

Mă feresc ca dracul de tămâie de topuri. Clasamente ale preferinţelor în care să îndeşi de toate. Asta sunt eu, NU CRITIC pe alţii pentru clasamentele lor de sfârşit de an.

Serialele nu fac excepţie. Fiecare îţi aduce altceva. Eu una nu pot compara emoţia pe care mi-o aduce Parenthood cu clonele din Orphan Black. Amândouă seriale excelente, dar de cu totul altă factură.

Fiind, evident, vremea TOPURILOR, m-am gândit şi eu la... ceva asemănător. Însă fără... locurile aferente. Doar cu nişte categorii.

Am luat la „puricat” toate serialele pe care le-am urmărit în 2013. În primul rând, m-a surprins numărul. 16! Eu, care nu sunt o consumatoare frecventă de astfel de producţii (PREFER FILMELE ŞI CĂRŢILE), am ajuns la pragul ăsta!

Poate şi faptul că un episod de serial e mai scurt decât un film... poate continuitatea acţiunii... poate faptul că li se acordă o importanţă din ce în ce mai mare serialelor, ce tinde să o egaleze pe cea de la Hollywood şi eu sunt în trend... poate mediatizarea - nominalizările la Globul de Aur 2014 în domeniul televiziunii au fost poate mai comentate (la noi, cel puţin), mai aşteptate de mulţi decât cele din domeniul lungmetrajelor... poate...

Aşadar...

REVELAŢIA... CULORILOR - Orphan Black şi Orange is the New Black

Nu ştiu ce m-a apucat cu serialele astea. Nu sunt genul meu. Nu SF-urile şi poveşti din închisoare.

Community - Comedie inteligenta

Cu ocazia apariţiei trailer-ului (vedeţi un pic mai jos) sezonului 5, declar umătoarele (pe propria răspundere şi nesilită de nimeni):

Ador Community! Dacă mi-ar plăcea cuvântul FAN, aşa mi-aş declara sentimentul!

Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi la curent cu ce înseamnă Community.

Înseamnă o comunitate. Un grup (de studiu) format din şapte persoane cum nu se poate mai diferite (în care încearcă să se infiltreze constant o a opta). Toată lumea este înrolată într-un colegiu.

Community (college) e termenul folosit de americani pentru a defini, în general, colegiile de stat. Care la ei nu sunt extraordinar de bine văzute, ca nivel de învăţătură. Pe scurt, ceva mai neserioase.

Community-ul nostru e o comedie. NU sitcom fără cap. Făcut pentru oameni care NU vor acţiune, acţiune şi iar acţiune, râsete aiurea la glume deocheate, e pentru cei care vor să fie SURPRINŞI mereu - însă nu prin cliffhanger-e (întorsături/răsturnări de situaţie, mai pe româneşte). N-o să te întrebi niciodată, la finalul unui episod: Ce se întâmplă cu personajul Cutare în următorul episod? E ca în desene animate: s-a terminat un episod, o iei de la cap ca şi cum (aproape) nimic nu s-ar fi întâmplat. În Community, sunt aduse din când în când în discuţie nişte referinţe la unele episoade anterioare.

Community e deosebit, unic. Ia la mișto filme, seriale, reality show-uri, clişee. Aduce omagii/tributuri unor producţii care au făcut istorie. Totul într-un stil anume. Pe lângă alte miliarde de alte chestii pe care (ţi) le face Community.

La délicatesse/Delicatețe (2011, cu Audrey Tautou). Sensibilitate franțuzească

E DELICATEŢEA ei, dar şi a sufletului uman.

Delicateţea unei femei moderne, cu o carieră solidă, care se prăbuşeşte şi reînvie, uşor-uşor.

Sufletul se poate sfărâma în mii de bucăţi - oricât de puternic ai fi - atunci când tragedia se prinde de el ca un cleşte. Îl sugrumă, efectiv.

Un el şi o ea se întâlnesc, se iubesc, el moare într-un accident stupid. Ea trebuie să revină la viaţă, în viaţa ei. E ajutată de un alt el.

Situaţii comice, lacrimi, un alt fel de situaţii comice. O încheiere într-o notă sensibilă. Pătrunzătoare. Delicată.

Realist, romantic, relaxant.

Aşa... Dacă aţi trecut de introducere, ATENŢIUNE, ATENŢIUNE!

Urmează un film din categoria ne-comercial. Dedicat celor care vor să plece din faţa ecranului cu un zâmbet cald. Dulce, dar în care se simte încă o anumită amăreală.

Pentru cei iubitori de americănisme, filmul e PLICTISITOR.

Pentru cine se aşteaptă la un Făt-Frumos, să mute canalul. Tipul, Markus, e banal, mai bine zis comun. Să-l vezi îmbrăcat mereu la fel (cămaşă + un pulover deasupra) e revoltător pentru cei obişnuiţi cu imaginea impecabilă hollywood-iană.  

În plus, relaţia dintre ea, Nathalie (Audrey Tautou) şi acest al doilea el, Markus, evoluează foarte încet.

La délicatesse aminteşte, în primele lui 25 de minute, de P.S. I Love You - eu prefer cartea, filmul a fost o lălăială romanţioasă cu nişte actori cunoscuţi pe afiş.