Un marinar roman pentru 300 km prin tundra arctica

„M-am înscris pentru a participa la o cursă pe sănii trase de câini în extremul nord, deasupra Cercului Polar. E visul meu de mic copil să ajung să particip la aşa ceva.”

Acestea sunt cuvintele lui Ştefan Şipoş, care speră, cu ajutorul voturilor pe care le va strânge din partea românilor şi nu numai în „Fjällräven Polar”, să participe la competiţia propriu-zisă din una dintre cele mai îngheţate zone ale Pământului.

OK, să ne înţelegem ☺, întâi voturile, apoi săniile de la Cercul Polar.

Că altfel nu merge!

Tanara si nelinistita: Eu cu mine si doua rucsacuri prin muntii si orasele Romaniei

Da, domnu’ Marius, chiar am colindat ţara asta de una singură...

În anul de graţie 2003 mă săturasem să-mi plâng de milă singură în Bucureşti prin concediile de vară, aşa că am planificat o călătorie solo prin ţara noastră România.

Fără Internet, laptop şi... bani. Dar cu munte şi un munte de încăpăţânare ☺

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (II)

Fiindcă trec printr-o fază ce ar putea fi caractezizată ca melancolie şi cugetare/analiză şi nevoia de a stoarce lacrimi ☺ sau pentru că pur şi simplu ele vin aiurea, iată un grupaj despre poveşti de dragoste... îmbrăcate pe alocuri în amar.

Cu happy end sau fără.

Cu o putere psihologică avansată, cu trăiri intense şi, câteodată, sfâşietoare.

Recomandarea lunii – E toamnă... (II) În Parcul Carol

Să continuăm de unde am rămas...

N-am mai fost cam de multişor în Parcul Carol (fost Libertăţii), vecinul Parcului Tineretului. Era cu Marius şi Ion, în seara dinaintea cuceririi în forţă ☺ a Pietrei Mici din Crai. Fotografii nu am mai făcut de o veşnicie în „Carol”.

Şi ce te poate inspira mai bine decât zecile de nuanţe ale naturii, sub lumina unor raze primăvăratice în mijloc de noiembrie?

Recomandarea lunii – E toamnă... (I) În Grădina Botanică

Redeschid călătoria prin strălucirile toamnei.

Paşii au fost aşa, până acum:

☺ Valea Cerbului, Valea Caldarile, Valea Priponului din Bucegi

☺ Piatra Mică din Piatra Craiului

☺ Munţii Ciucaş

Era cazul să ne reaşezăm la câmpie, în Bucureştiul nostru de baştină, nu?