Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Piatra Mare: Cabana Piatra Mare şi Prăpastia Ursului (coborâre în Dâmbu Morii)

 

Traseu:

*Cabana Piatra Mare – Drumul Familar – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

(continuare de AICI)

La Cabana Piatra Mare mă trezesc într-o stare de rău, cu slăbiciune, ameţeală, greaţă, durere de cap – probabil o criză de bilă.

Să cobor spre Dâmbu Morii?! Întâi să mă pot sălta de pe scaun...

Nici aerul proaspăt de 1600 de metri, nici ciorba şi ceaiul calde n-au efect. Mă aşez (din nou) şi... aştept să treacă.

Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.

Locuri de vizitat in Bucuresti – Lacul Morii si imprejurimile: incursiuni in Padurea Rosu si la „Lacul” Rosu (apusuri de poveste)

Şiiii... a venit momentul!

LACUL MORII, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Cel îndelung promis cu poveste proprie şi personală pe blog.

Lacul Morii a fost descoperit de mine relativ recent, în toată lungimea lui. Şi, mai ales, continuarea Lacul Roşu-Chiajna (o baltă, în fapt; ne jucăm un pic, să ne amintim de adevăratul Lac Roşu) şi Pădurea Roşu. Cu tot cu vizita la Mănăstirea Chiajna, cu legendele ei cam... înfricoşătoare.

O zi langa Bucuresti – Padurea Bolintin si Manastirea Bolintin; pe malul raului Arges

 

Totul se învârte în jurul ideii continue de evadare din Bucureşti – că, deh!, nu stau (încă) în Braşov, să o iau direct pe Tâmpa, pe Postăvaru sau mai ştiu eu pe unde când mă ia cu d-astea.

Momentan, ne stabilim destinaţia în judeţul Giurgiu, cu al său Bolintin.

Bolintin-Vale.